Faza era asta:
- Bă, vrei o cană de suc.
- Te rog.
Şi prietenul meu, Blondu’ (o să scriu o dată despre el), vine cu aşa ceva:
Asta nu e cană, e bol cu toartă. A se vedea dimensiunea comparativ cu telefonul ăla. Când am văzut cana aia imensă m-a pufnit râsul instantaneu. Diametrul era în jur de 15 centimetri, potrivit de adâncă… La cană mă refer.
Mă întreb de unde a luat-o că şi io vreau. Nu-s ţăran, îs practic, că fac scurtă la mână de la atâta pus în cană. Io-s după principiul o dată şi bine nu de două ori şi prost.
Da, cred că este evident că sucul ăla s-a terminat repede…







ah… tare cana
una asa mare luasem in decembrie 2002 pentru tati… dar de aici din Bucuresti
aia are lejer 400 ml..
are are..ochiul nu ma inseala:D