Veneam de la masă. Din sens invers se apropia un cuplu, iar ea îi explica lui doct, cu voce tare să priceapă din prima, că dacă e să rămână împreună… nu știu ce. No, normal, sunt bărbat, mă uit să văd cine din specie înghite una ca asta.
No, deci mă uit la tip. M-a pufnit instantaneu râsul., Era atât, dar atât de miserupist încât nu puteam rămâne discret. Ei îi păsa de cicăleală, lui de tăvăleală și totul era, între ei, doar vrăjeală. Adică, no, recunosc dragostea când o văd. Între ei nu era.
Întrebarea mea este: dacă ați avea cunoscuți care să trăiască așa o ipocrizie de poveste, ce le-ați spune?
Un du`te vino..ai fost azi..:_)!
Noapte faina sa ai..
=D Azi chiar n-am umblat mult. =D Noapte faină. =)
Pai cand "dragostea" te orbeste ce sa ii mai spui. Eu cunosc un caz exact invers. Adica fata e aia care umbla si dupa altii, deastea. El o iubeste ca prostu si deja sunt de 9 luni impreuna, sau un an
. Dar nu ai ce sa ii spui. Pe cine crezi ca va crede el. Pe mine sau pe prietena lui scumpa si draga?
=D Nouă luni sau un an nu înseamnă chiar atât de mult. =D
Cum nu?
:):) Pai in trei luni, doamne doamne. Cum sa rezisti atata timp. Huooo
eu le-as spune, dar de obicei prietenii mei nu sunt atat de batuti in cap incat sa traiasca false povesti de iubire.
=D Sunt împreună de 9 luni, nu? Nu e așa de mult. =D
=D Bine zis: de obicei. =D