E greu al naibii. Tu ţii partea dreaptă a sensului tău de mers! Ca la maşini! Bă, şi dacă trotuarul este îngustat iar tu mai eşti cu cineva păi nu mergeţi ca sepiile, unul lângă celălat, să nu poată nimeni să treacă de voi, nici din spate, nici din faţă, doar aşa, că sunteţi voi şmecheri!
Dacă aveţi de povestit mergeţi naibii undeva şi povestiţi, sau vă opriţi undeva, dar nu blocaţi trotuarul, că nu v-o luat mă-ta trotuar. La fel, dacă sunteţi la plimbare să nu aveţi pretenţia să nu mă oftic când trec pe lângă voi, pentru că am treabă şi mă grăbesc, iar voi mergeţi la pas domol blocând trotuarul, ca nişte oi bolunde…
E greu să te uiţi în jur să vezi ceilalţi cum circulă?
pai ce draga nu ii poti ocoli?poti merge si pe strada ca nu patesti nimic foarte grav…doar ca te calca masina.
[a sunat cam dubios]
eu am prostul obicei de a ma opri in dreptul lor [asta in cazul in care stau in mijlocul trotuarului si barfesc], incep sa bat din picior si sa imi dreg glasul.stii cum elibereaza locul?:))
si cand merg ca niste curci bete dau un \”pardon\” ironic si ajung oamenii sa se simta si se mai strang…deh!daca erai femeie aveai mai mult succes la eliberarea trotuarului
Eu mă opresc în dreptul lor şi spun cu cea mai dulce voce din lume: \”Îmi daţi voie, vă rog?\”
Se dau la o parte instant, de cele mai multe ori cerându-şi scuze.
si eu tot asa zic : \”Imi dati voie, va rog?\”
si totul e super ok…nu ma stresez cu chestia asta.