Lumea aștepta cu sufletul la gură o veste, o știre, ceva, ceva ce se lăsa așteptat. Ploaia începuse să cadă încet, frumos, dincolo de tunetele violente care sfărâmau apăsarea. Într-un fle ciudat, oamenii erau împărțiți, distribuiți cu toții într-o singură parte a gării, cealaltă fiind pustie.
La un moment dat o voce bubuie cu putere, spărgând liniștea:
- Trenul personal XXXX din direcția Timișoara spre Târgu Jiu (?) are o întârziere de 60 de minte de la ora sosirii.
În fundal:
- Băgați-ai, scoateți-ai, etc…
Apoi:
- Trenul personal YYYY din direcția Arad spre Teiuș are o întârziere de 60 de minte de la ora sosirii.
Alții, tot în fundal:
- Băgați-ai, scoateți-ai, etc…
Apoi:
- Trenul accelerat 1766 Timișoara Nord – Iași, are o întârziere de 30 de minte de la ora sosirii.
În cor:
- Aaaaaaaaaaaa. Fir-ar să fie.
Depresia colectivă s-a instalat uniform în gară.
