Idiocracy e pe bune

Gara din Cluj, noapte, vineri, frig. Un accelerat e tras în gară la linia trei. Nu știu ce tren este, văd doar două vagoane de dormit. Pare a fi internațional.

În mod strident și enervant, un grup de patru tineri, cel mai probabil studenți, l-au condus pe un al cincilea până la tren, s-au postat în fața geamului de la cușeta lui și au început să se țină de ceva glume monstruoase, n-am înțeles exact ce glume, pentru că vorbeau în timp ce râdeau și un sfert de oră cât i-am studiat, n-am cules nici măcar un singur cuvânt în grai articulat de la ei. Cum să spun? Erau ca niște cimpanzei care râdeau numai ei știau de ce. Făceau tot felul de gesturi care să însoțească ceea ce trebuiau a fi cuvinte, erau zgomotoși și agitați, dar nimeni n-a înțeles niciun cuvânt spus de ei.

Deci Idiocracy e pe bune, serios de nu. Dacă până și graiul articulat a devenit greu, ce să ne mai mirăm că unii nu știu să scrie sau să citească?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.