Astăzi am primit pe mail de la HiPo o ofertă de muncă excepţională. Sincer, la câtă minte am io, m-aş fi înscris. Atâta, doar, că nu vorbesc franceza. Nu sunt într-atât de harnic încât să învăţ să vorbesc fluent două limbi străine. Eh, acum regret. Voi vă daţi seama? Aş fi putut vedea Mogadishu, Adis Abeba, Kinşaşa sau chiar Harare.
Aşa, stau degeaba într-o ţară bananieră şi nu produc mare brânză.
Pentru cei care nu cred că la faza asta sunt serios trebuie să fac o precizare: io vreau să merg să lucrez în Antarctica. Pe bune! Cred că şi singur între sloiuri mi-aş găsi câte ceva de făcut şi, ca atare, nu m-aş plictisi. Spre exemplu niciodată nu e prea târziu să înveţi klingoniana…
Ce boala sa faci acolo, omule? Figuri cu jetul?!
Mai stiu eu o categorie de oameni care ar sta fara vreo femeie pe-acolo. De fapt, aia au mai multe sanse decat nebunii de a face asa ceva… >:)