Venisem de la muncă să îmi iau pantofii ca să merg la cursul de tango (evident, mi-i uitasem acasă, de două ori, azi). Urc de la parter la etajul întâi şi brusc de tot mă loveşte un damf de pui pane de m-a luat cu frisoane pe coloană şi era să leşin, nu altceva.
Pfuai, atât de bine mirosea că parcă simţeam carnea de pui cea fragedă topindu-se la mine în gură, cu acea crustă delicioasă şi bolnăvicios de îmbietoare. Am crezut că leşin de poftă, nu altceva, şi-mi tremurau genunchii astfel încât mă târam pe scări ca ultimul fomist. Asta ca să nu mai spun că săptămâna trecută cineva de pe scară a gătit merluciu pane, moartea mea…
Esti incurabil… trebuia sa bati la fiecare usa sa vezi unde e \”problema\” si sa rezolvi vreo doua ciocanele. XD
=D Nu mă ţine. Am nişte rataţi în bloc ceva de speriat. Are unul nu ştiu ce maşină ciumeagă, că n-am fost atent, piele, ABS, etc, etc, piele, 30,0000 d euro, chestii. Stă cu chirie. Maşina, în schimb, e proprietate. =D
numa la mancare iti sta gandu
=D Nu este adevărat. =D Mă gândesc la mai multe chestii deodată. Atât. =D
aha,dar stiu ca mancarea e printre alea principale
=D Logic. Mâncarea, ca şi iubirea, determină calitatea vieţii. =D