Pe vremea când locuiam în Timișoara aveam un vecin. Neamț. Și în fiecare zi la ora 12,30 acesta stătea în fața blocului cu sufertașul în mână, pentru că venea un angajat de-al cantinei germane și-i aducea o masă caldă, de prânz.
Asta pentru că statul german consideră că măcar o masă caldă pe zi le pate oferi oamenilor lor, chiar dacă aceștia nu locuiesc în Germania. Noi, însă, spunem mersi dacă statul român nu ne ia și ultimul argint din buzunar. Am ajuns să nici nu vrem să ne dea, ci să vrem să ne lase și nouă ceva, din munca noastră.
Mentalități și mentalități…
dacă e plin de hoţii.
ţi se pune pata numai sa le vezi, sunt de toate dar parca n-au fost niciodată atâţia amărâţi, am început sa cumpăr mult mai mult de la ţăranii locali, dispar pe zi ce trece, au rupt cu taxele populaţia dar pe ţărani i-au pus în …fund.
=D Sincer, cu o singură excepție, de când sunt pe salariul meu, cumpăr exclusiv produse românești. =D