Sincer, nu cred că exploatarea de la Roșia Montană ar trebui să fie cea mai mare prioritate a celor de la Greenpeace România. Din contră cred că prioritățile ar trebui să fie altele:

• Ecologizarea tuturor zonelor în care exploatarea de resurse, de orice fel, a lăsat mediul distrus. Gen Zlatna, Brad, Copșa Mică…
• Proteste împotriva gaterelor ce funcționează cu lemn furat din pădure!
• Boicotarea importurilor de cereale americane modificate genetic!
• Organizarea unui curent de presiune constantă pentru mai multă administrație în domeniul protecției mediului, că ăștia de la Garda de Mediu cam freacă menta!
• Să blocheze lucrările la brațul Dunării pe care ucrainienii vor să-l distrugă!
• Să protesteze vizavi de deșertificarea din Sudul țării, care generează o foamete și o sărăcie epidemică…
• Boicotarea importului de produse din țările care nu respectă nici cele mai elementare norme de mediu, gen China, Indonezia, Rusia…

Îmi pare rău, dar nu cred că Roșia Montană, cu un proiect care respectă legislația în vigoare, este cea mai mare problemă de mediu din România. Roșia Montană e mică, dacă e s-o comparăm cu halda asta de lângă Hunedoara, care e mai mică decât cea de lângă Deva, dar mai mare decât iazurile de decantare de la Paroșeni.

Cheltuirea banilor pentru transportul unor membri din străinătate în România ca să se lege de un calorifer mi se pare stupidă, inutilă și insignifiantă și e păcat de poluarea generată cu transportul acelor oameni.

Părerea mea.

Pârâul Jieț, un curs de apă odinioară permanent din Județul Hunedoara, a secat total pe o porțiune destul de lungă, din cauza secetei. Filmarea a fost făcută în data de 2 Decembrie 2011 în jurul prânzului.

Oricum, din câte rețin eu, pe aici, prin România, acum vreo 4000 de ani trăiau leii. Deci s-ar putea să revină zilele acelea toride… Plus că, din câte se aude, săptămâna viitoare s-ar putea să înceapă raționalizarea apei în Valea Jiului.

Sau nu? Întreb pentru că astăzi m-am plimbat prin ploaie…

Amu, mă uit afară, văd temperaturi de minus zece grade și niciun pic de zăpadă, după care mă gândesc la faptul că și la anul o să vreau să mănânc deși, în ritmul ăsta, nu prea văd ce, că dacă nu ninge nici măcar în Decembrie am cam pus-o în stil barbar, că solul devine arid. Și înghețat. Combinația secretă pentru un boom economic precum cel sub-saharian.

Pe de-o parte nu cultivăm noi nu știu cât. Pe de o alta, consumăm în mod rezonabil, mai din import, mai din bătătură, după cum se poate. Și totuși, în marele mecanism al agriculturii mondiale care, vom afla la știri, începe să scârțâie din cauza lipsei precipitațiilor și a fondurilor…

Serios, vă aduceți minte (din cap, nu căutând pe net) când ați văzut ultima dată precipitații serioase?

P.S. Ce înseamnă când educația primește cu 60% mai puțini bani decât agricultura?

Rațe mari și grase în Canalul Morii din Cluj, bălăcindu-se în bătaia soarelui, în Octombrie

Ca atare, ținând cont că rațele încă n-au migrat, mi-e greu să cred că iarna asta va fi una lungă și umedă, cum spuneau ăștia la știri. În fond, dacă rațele sunt încă aici, înseamnă că vremea nu va fi așa de rea, nu?

De fapt, habar n-am când migrează rațele, deși am căutat pe net informația asta, dar eu credeam că ele migrează la sfârșitul lui Septembrie, de aceea și întreb.

Voi ce părere aveți? Ați văzut anul acesta păsări migratoare în stoluri mari? Migrație, alea? Că eu n-am văzut.

Unde la început îmi păreau a fi zece – douăzeci de prieteni pe biciclete, la cea mai recentă întâlnire cred că au fost câteva sute de bicicliști, întinzându-se pe o lungime de vreo patru sute de metri, ocupând o bandă și circulând regulamentar, acțiunea fiind organizată cu poliție rutieră și tot ce trebuie.

Mai mult, la muncă la mine locurile de parcare pentru biciclete sunt cam ocupate, în sensul că în fiecare lună mai apare câte o bicicletă, două, iar lumea ia în considerare tot mai serios acest mijloc de transport.

În fine, La mulți ani! Mesei Critice, cu mesajul suplimentar că în curând o să îi îngroș și eu rândurile.

Poate că îmi fac prea multe griji, când am grijă să plătesc mai mult pentru mâncare românească de calitate, pe produse de igienă de calitate, pe haine românești de calitate, pe un stil de viață cât decât echilibrat și sănătos…

În fond, locuiesc în Cluj, iar șansa de a fi călcat de o mașină pe trecerea de pietoni este destul de mare. Sau muncesc și duc o viață activă. Multe accidente li se întâmplă oamenilor activi. Plus că leneșii trăiesc mai mult fiindcă nu se consumă, în timp ce eu mă agit și mă implic. Și nu mi-e frică nici să zbor, nici să merg cu mașina, doi factori numaidecât agravanți ai neșansei de accident mortal.

De asemenea, am fumat timp de un deceniu, deci sănătatea mea este sub-optimă. Și pe măsură ce slăbesc, toxinele acumulate în organism în timpul fumatului se eliberează în organism odată cu arderea grăsimii, iar acesta nu este un lucru bun.

Poate că îmi fac prea multe griji privind toxicitatea foliei de aluminiu când gătesc într-o tavă de tefal. Poate că, totuși, îmi fac prea multe griji cu îmbătrânirea frumoasă, când vecinul din față este proaspăt eliberat și se ține de dubioșenii.

Nu știu, poate părea absurd, dar cred că îmi fac prea multe griji, trăind în împuțiciunea atmosferică a unui modern oraș aglomerat, după ce în prealabil am trăit în Valea Jiului, un loc ce-și schimbă aerul de două ori pe an, prima dată fiind când bate crivățul din Siberia și unde avem o termocentrală și mii de sobe pe lemn și cărbune.

Poate că îmi fac mult prea multe griji, în efortul meu de a trăi sănătos, când legumele pe care le mănânc fie sunt injectate cu chimicale, fie sunt modificate genetic, fie sunt stropite cu te  miri ce substanțe interzise încă de acum 50 de ani, când carnea pe care o consum este de la niște animale care n-au mai mâncat sănătos de mai bine de 100 de generații, căci porcul modern se hrănește cu petrol prelucrat, și când nici măcar pâinea nu se mai fabrică după rețeta pe care am învățat-o la grădiniță.

Cine știe, poate că îmi fac prea multe griji căutând să cumpăr produse românești care nu sunt vopsite cu tot felul de substanțe toxice, când detergentul de vase este foarte caustic iar apa îmi este plină fie de clor, fie de sulfați, nitrați, sulfiți, alți radicali și alte porcoșenii.

Poate că îmi fac prea multe griji când, la restaurant fiind, îmi dau seama că mâncarea delicioasă și complet lipsită de proteine îmi este servită în farfurii din lut chinezesc radioactiv, spălate cu cel mai ieftin detergent și, după noroc, clătite bine sau nu.

Spuneți și voi, nu-mi fac prea multe griji? N-ar trebui statul să intervină să nu-mi mai fac atâtea griji?

Permisul pentru eliberarea unei tone de bioxid de carbon costă un dolar. Adică fiecare 556,2 metri cubi de fum reprezintă un dolar pe care nu-l mai putem primi în contul poluării pe care se presupune că nu o mai generăm. Bine, asta dacă am mai fi în sistem (momentan am fost excluși pe motiv de nedepunere a documentației nici după patru ani de la termenul limită).

După părerea mea, fără să fi putut măsura direct, cred că incendiul de la groapa de gunoi a Devei a eliberat în atmosferă cam o mie de tone de bioxid de carbon cu un volum de 556,200 de metri cubi de bioxid de carbon pur ceea ce, raportat la volumul de CO2 din natură este înfricoșător.

Oare se vor lua măsuri pentru ca cașa ceva să nu se mai repete?

Harta aberantului proiect de 3,500 de kilometri numit Keystone XL

Proiectul Keystone XL este despre construcția unei conducte de un metru diametru, pe o lungime de 3500 de kilometri, ceea ce este o aberație și o jicnire la adresa bunului simț:

• Volumul de umplere a conductei, la geometria specificată, este de 3,5 milioane de metri cubi de petrol brut.
• Viteza maximă de curgere a petrolului brut pe țeavă este de 20 de Km pe oră, ceea ce înseamnă că pentru transport, orice metru cub de petrol va trebui să fie pompat timp de 175 de ore.
• Estimez că greutatea oțelului folosit va fi cam de 100 de kilograme pe metru liniar, ceea ce înseamnă că se vor folosi 3,500 de tone de oțel. Iar cum pentru obținerea unei tone de oțel se produc cam 1,75 tone de dioxid de carbon, rezultă că se vor produce cam 6,500 de tone de CO2. Adică 3406725 metri cubi de CO2 pur. Dacă ținem cont că în atmosferă concentrația de CO2 este de 390 de părți la un milion, ne cam dăm seama cât aer va fi infestat de acest proiect.

Șpilul este că ar putea, desigur, să construiască o rafinărie lângă nisipurile petrolifere, cum ar fi normal, doar că nu vor, pentru că zeul profit le spune că e mai ieftin să transporte petrolul respectiv și să polueze, decât să facă o rafinărie acolo. De aceea și spun, cred că 3500 de kilometri este un altar destul de bun adus zeului profit.

Să nu ne scârbim?

P.S. Am ținut cont de faptul că că un cilindru cu diametrul de un metru nu are un metru cub, ci 0,8 metri cubi, pe de altă parte nici conducta nu este dreaptă, ceea ce face să compenseze necesarul de oțel din calcul, pentru ranforsări.

P.P.S. Nu am calculat cât beton și fier beton intră la fundația coșmeliei, nici necesarul electric pentru pompe.

O imensă haldă de steril de dimensiunea unui oraș mic, în apropiere de Hunedoara

După cum spunea Zoologika într-un comentariu, unii oameni merg pe principiul: “chiloții trebuiesc schimbați doar când zgârie”. Se pare că în domeniul curățării gunoiului industrial, statul român merge pe același principiu: o să ecologizăm marile halde de steril, când acesta va începe să se surpe peste casele oamenilor, sau pe acolo.

Îmi pare rău, dar pentru mine este doar o altă formă a pildei cu drobul de sare. Dar poate văd eu problema într-un mod diformat. Voi ce părere aveți despre haldele de steril?

Apa curată a unui pârâu

Până să văd asta, nici nu știam care ar trebui să fie culoarea naturală a pârâurilor de munte. Și data trecută, cu lacul, am avut tot noroc.