Cei 1% care plecau în fiecare an, dacă stăm să ne gândim, trimiteau bani în țară mai cam de trei – patru ori mai mulți decât făceau aici, poate și mai bine. Deci aduceau în plus cam 3 – 4 % din PIB, de unde rezultă că este destul de probabil că cea mai mare parte a creșterii economice era, de fapt, rodul și drama oamenilor care plecau și-și ajutau familiile rămase în țară, banii nefiind o intrare de capital investit în producție, ci în consum.

Sursa

Am ajuns la concluzia că noi nu creăm bunăstare, ci exportăm sărăcie, cât or mai putea partenerii noștri externi tolera. Nu am creat mai mult, ci am primit mai mult care a rămas să se împartă la mai puțini, nu aveam o economie mai mare din case să plătim salarii mai mari, ci aveam mai mult acces la banii celor mulți plecați dincolo.

Cum ar veni, din comisioanele și din cheltuielile făcute de familiile celor rămași, ne-a picat și nouă câte un strop. Deci noi am fost amarul însingurării lor și am beneficiat din asta ca niște hiene într-o turmă și am uitat un lucru elementar: dacă dintr-o familie cu mulți copii, unul pleacă în lume să-și facă un rost, rămânând mai puțini la masă, familia aia nu devine mai bogată, pentru că doar își diluează sărăcia, nu-și sporește avuția.

De aici m-am deprimat, înțelegând că nu ne va fi mai bine câtă vreme politicienii nu vor înțelege sărăcia.

Adevărul este că și eu, dacă aș citi în altă parte despre Iliescu, m-aș îndoi serios de integritatea autorului, fie și pentru simplul motiv că intrăm într-un complicat conflict de idei și mentalități.

Problema mea, vizavi de chestiunea cu Roșia Montană, este că sunt prins între bun simț și furie ecologică și că, din acest motiv, singurul mod decent de a media problema este de a le ține partea oamenilor, nu naturii.

Asta nu mă face mai puțin ecologist, ci mă face un ecologist pragmatic și îndurerat, care nu-și dorește ca oamenii să treacă prin sărăcia prin care am trecut el, pentru că la Roșia Montană sunt oameni care trec prin așa ceva. Asta-i tot, nu e niciun mare secret, nu e nicio recunoștință, nu e nimic altceva decât un vertical umanism pursânge.

După mine, oamenii trebuie să aibă prioritate. Nu animalele, nu pădurile, nu apele, ci oamenii. Dar nu în sensul de a le distruge, ci de a le exploata pentru minima subzistență a oamenilor. Și e decent ce zic. Fiindcă și Rainbow Warrior, nava-mareșal a flotei Greenpeace, este făcută din metal care a fost extras și prelucrat și la producția lui s-a poluat. Deci nu, nu sunt un ecologist extrem care să spună că de dragul Bufnițelor cu coadă vărgată trebuie să omorâm oameni sau să-i facem să sufere, însă înțeleg nevoia de natură, de frumos, de verdeață și sănătate.

Și, credeți-mă, plec de la Cluj la Petroșani ca să ies cu prietenii în natură, și când sunt în Vale ieșim în natură cred că în fiecare zi, pentru că mie nu-mi plac betoanele urbanului, la fel cum nu-mi place cianura sau fumul de cărbune.

Însă dacă am de ales între o exploatare cu cianură din care să se facă, oricum, o ecologizare a zonei și așa distruse, exploatare care să anuleze sărăcia lucie, și o amânare a ecologizării, concomitent cu o extindere epidemică a sărăciei în Apuseni, vă rog să mă scuzați, dar prefer prima variantă.

Nu e nicio ciudățenie, ci un pragmatism personal care îmi spune că oamenii au prioritate, același pragmatism care guvernează lumea modernă și care ne dictează că, așa cum e și firesc, putem avea grijă de natură numai atunci când nevoile primare ale oamenilor sunt asigurate.

Dacă n-am aplica acest pragmatism, altfel dificil de explicat și de stăvilit, fie n-am mai fi ecologici, și ne-am da cu bâta în cap singuri, fie am fi extremiști ecologici și am interzice toate activitățile care afectează mediul, de la transporturi, la internet și agricultură.

Numai că oamenii trebuie să mănânce.

De aceea, cred că sunt un om integru în fața principiilor care îl/mă călăuzesc. Și dacă ar fi să susțin un proiect minier, oriunde altundeva, aș face-o cu dragă inimă. Pentru că alternativa, condamnarea la sărăcie a oamenilor nevinovați, este o practică crudă și inumană.

Da, poate sunt naiv când consider că proiectul de la Roșia Montană este bun. Poate că sunt naiv când cred lucrurile se vor întâmpla așa cum e proiectul.

Dar să știți că sunt un naiv de bună credință.

Deci nu, nu m-am vândut pe un porc și o prună, nu am un lingou de aur ascuns pe undeva, pur și simplu cred că oamenii au dreptul la demnitate. Nu e corect?

Au iesit datele recensamantului: suntem 19 milioane in tara. 3 milioane au plecat deci. Stiti cat inseamna asta? 15 puncte de rating la televizor. Cand va intrebati de ce se vand mai bine tabloidele, de ce televiziunea naste monstri in direct la 12 noaptea, de ce din spate vine mereu cate unul care da flash-uri si atunca scrumierea pe geam, ganditi-va ca suntem, de fapt, tara celor care au ramas.

Lucian Mândruță

Deci am pierdut 10% din populație în fiecare deceniu (valoare rotunjită, pentru că cei care au plecat, au făcut copii pe acolo). Cam trist, mai ales dacă ne gândim că toată bunăstarea asta recentă a fost construită din drama celor care au plecat și mai puțin din politici economice corecte luate de guverne.

Cei 1% care plecau în fiecare an, dacă stăm să ne gândim, trimiteau bani în țară cam de trei – patru ori mai mulți decât făceau aici, poate și mai bine. Deci aduceau în plus cam 3 – 4 % din PIB, de unde rezultă că este destul de probabil că cea mai mare parte a creșterii economice era, de fapt, rodul și drama oamenilor care plecau și-și ajutau familiile rămase în țară, banii nefiind o intrare de capital investit în producție, ci în consum.

Practic, noi am exportat oameni pentru a importa o relativă bunăstare, iar când exporturile vor înceta, pentru că nu va mai avea cine să mai plece, vom avea o mare, mare problemă.

Ce mă doare este că, totuși, 1% din ăia 20% care au plecat erau lideri, erau exemple de educație și atitudine, oameni a-ntâia, oameni de care țara are și mereu a avut nevoie.

Din păcate soluția nu mai este să încurajăm natalitatea în țară, ci să încurajăm revenirea în țară a acelora care au plecat. Ar fi ca un fel de a doua descălecare a civilizației pe aceste meleaguri, ca acum aproape o mie de ani.

Dar cum am putea face asta fără a încuraja demnitatea umană și inițiativa privată? Sigur, politicienii s-ar putea gândi să dea câte 20,000 de mii de euro familiilor care se întorc din străinătate, dar n-am face decât să importăm sărăcie la suprapreț.

Spre rușinea mea, nu am o viziune integrată asupra lucrurilor care trebuiesc făcute chiar din acest an pentru a inversa efectele exodului. Dar știu, simt, văd că ceva trebuie făcut. Dar ce? Dacă România ar fi o țară normală, jumătate s-ar întoarce în primii ani. Deci cum facem asta?

P.S. De la recensământ și până acum, statistica ne spune că a mai plecat 0,3% din populație, deci suntem sub 19 milioane.

Să începem cu salariile procurorilor. Un procuror bun câștigă cam cât un muncitor fruntaș de pe șantier, fără mișto, în jur de 3,000 de lei lunar. Un procuror, șef de secție, ia cam cât un șef de șantier, cam 3,000 – 4,000 de lei. În timpul ăsta, noi le cerem să fie incoruptibili și să-i bage la închisoare pe bogații care au furat.

După mine, e ca și cum i-ai cere unuia care-i rupt în fund de sărac, să-mi scuzați comparația, să păzească sala comorii și să nu se atingă de niciun ban de aur. Dau e ca și cum i-ai cere unui om bolnav să-și păzească medicamentele, dar să nu le ia ci să le lase altora…

Înțelegeți unde bat? Cred că în România procurorii au cele mai mici salarii, comparativ cu sectorul privat. Și parcă nu mi se pare corect, pe cuvânt de nu! Dacă nu cumva am descoperit noi secretul umanității perfecte, și nu cred că e cazul, cred că, pe undeva, plătindu-i cu salarii obscen de mici, noi, societatea, îi împingem pe procurori către corupție…

Cât câștigă un senator? 6,500 de lei brut? De banii ăia nu m-aș lăsa înjurat de toți puleții de pe stradă, nici să mă tai. Nu mi-aș pune familia în pericol votând pentru legi juste, și nu cred că aș face mare rahat public…

Și nu e vorba de bani, paradoxal, ci de demnitate. Iar noi le cerem ăstora să aibă demnitate, cât timp noi îi plătim și îi tratăm sub demnitatea lor. Și ar fi o mare chestie dacă, de exemplu, un procuror bucureștean cu 10 ani experiență ar câștiga cât un informatician bucureștean oarecare cu cinci ani de experiență, ar fi un mare salt înainte. Dar nu poți face asta, fiindcă salariile sunt pe măsura oamenilor și a societății…

Din acest punct de vedere, nu cred că ne va fi bine. Din contră, cred că vom primi ce merităm, pentru că merităm, fiindcă nu vrem să dăm bani pe chestii corecte, ci ne luptăm să nu luăm mai puțin decât X sau Y.

Să nu ne crape obrazul de rușinea absurdului acestuia?

P.S: În România, echitate înseamnă să nu câștige altul mai mult ca tine.

1. Aseară mi-am făcut timp să-mi repar computerele. N-a durat decât o lună până să-mi fac curaj. Dar acum îs ca și noi.
2. (De pe Facebook) Album foto cu Marea Neagră înghețată.
3. Ketamina, substanţa utilizată pentru tranchilizarea cailor, dar şi un analgezic extrem de puternic, ar putea fi un remediu instant pentru cei care suferă de depresie severă. Sursa. Cum, nu se utilizează deja? Ce chestie! Nu pot să cred… Ăștia descoperă apa caldă, pe bune…
4. Bosch va primi ajutor de stat din partea Guvernului pentru investiţia de la Cluj. Sursa. Mi se pare corect, la cât am cumpărat de la ei, să mai cumpere și alții de la noi.
5. Douăzeci de ani de prietenie româno-germană:
   

   Desenul câştigător va sta la baza ilustrării de către Romfilatelia a unei emisiuni de mărci poştale cu prilejul aniversării încheierii Tratatului. Lucrările, pe hârtie, vor fi evaluate pe trei grupe de vârstă. Vor fi premiate cele mai bune zece desene din fiecare grupă de vârstă.

   Sursa

   Baftă artiștilor!

6. Dan spune o treabă bună, și sunt de acord cu el:
   

   Daca as avea plod inscris la o gradinita din Cluj, cu siguranta as da un mail la farfuriicurate arond yahoo punct com sau pe adihadean arond gmail punct com si as cere mai multe detalii despre ce pot sa fac sa ma implic…

   Sursa

   Dacă aș avea copii, mi-aș dori ca ei să învețe de mici, de la grădiniță, prin proiectul Farfurii Curate, cum se mănâncă sănătos (și ieftin, la șapte lei pe zi), că pe vremea mea nu se putea și ziceai mersi dacă aveai ce băga la maț.

7. Știu că suntem sub 19 milioane, vom vorbi despre asta, dar mai întâi vom vorbi despre salariile bugetarilor.

Desigur, Facebook, acest turn din pisa al internetului, stă mândru și semeț și amenință să găsească informația mai repede și mai bine decât Google…

Sau Twitter, papagalul de pe centura internetului ce șade pe un telegrafic fir al mesajelor de 160 de caractere este, evident, o râmă balauriană astral de puternică, mai ales de când s-a pus bine cu guvernele, introducând cenzura…

Terminați, copii, cu prostiile. Sigur, atunci când nu cauți vreo fișă tehnică a unui produs, un partener de afacere sau când nu folosești conturi comune între angajați sau colaboratori, prin Google Docs, sigur că ți se pare că Facebook este un mare rahat de berbec împielițat cu pureci potcoviți cu nouă sute nouă zeci și nouă de perechi de potcoave de oțel…

Dar când ieși din lumea asta în care ai acces doar la informațiile pe care prietenii ți le împărtășesc pe wall, când descoperi ce-i aia curiozitate și mers biped, vezi că, de fapt, lumea internetului este mai mare și mai complexă și că nu totul este pe Facebook.

Mai de grabă, cred eu, Facebook se va duce în cap, pentru simplul motiv că oamenii se vor sătura și vor vrea altceva. Sigur, întrucât utilizatorii generează mult conținut pentru el, Facebook se va lăsa mai greu doborât, dar nu-mi fac iluzii, industria asta este prea inovativă și prea puțin conservatoare pentru a putea cineva spera la glorie eternă într-un domeniu restrâns.

Ca să rezum, Google dispune de prea multe tehnologii lucrative pentru a se prăbuși și ar putea, cu o mai bună integrare între produse, să fie mama și tata și bunicul internetului, iar cei care spun altfel sunt doar niște frustrați ciudoși care nu înțeleg că pe internet are loc migrarea de la produse disparate la servicii integrate…

1. Inițial, Goodbye însemna God be with ye (Domnul fie cu tine). Interesant. Are sens și e chiar interesant de citit.
2. De ce să nu dai drumul la căldură? Mă rog, am încălzire centrală, deci mă bag și eu în seamă…
3. Cum să devii un expert social media și un blogger de succes. Știe Radu ce știe, sunt de acord cu el.
4. Cele 20 de puncte ale Partidului Poporului. Tragic, parcă văd că lumea o să pună botu’ și o să ne întoarcem la comunismul de neam prost.
5. Oamenii de stiinta suedezi au descoperit in apele Antarcticii o superbacterie, care rezista la orice antibiotic, acest lucru facand din ea o potentiala arma bilogica extrem de periculoasa. Sursa.
   

   Ce să fie, ce să fie?
   O să fie o nebunie,
   când apa va fi călie
   și bacteria o să-nvie
   să ne dea pe toți de glie,
   căci poluarea e prea mare
   și planeta vrea rumoare
   și durere și-nceput,
   iar de noi fi kaput.

   Am zis!

6. Cum arată reala Giconda? Ahahahaha, sunt sigur că acum trei sute de ani alții au avut aceeași părere cu experții actuali.
7. ProTV vine mere otrăvite: copii, nu mergeți al muncă, faceți-vă blog…

Ok, nu cred că s-ar putea întâmpla acum, dar mi s-ar părea just să se întâmple, pentru că:

1. Minerii nu se pot disponibiliza decent, cu ordonanțele de guvern, ca în alte părți. Cei care au făcut asta în 2011, n-au primit banii cuveniți și și-au luat o țeapă cam groaznică.
2. De ani de zile, o șleahtă de hoți de la București subminează economia de stat și producția de cărbune autohton, pentru a-și putea ei încasa comisioanele de import al cărbunelui străin.
1. Aceștia sunt niște oameni care ar trebui să moară spânzurați. Nu sunt pentru execuții sumare, dar oamenii ăștia trebuie să moară în chinuri! Pentru a-și lua ei vile, mașini și alte articole de lux, sunt în stare să pună mineritul românesc de huilă pe butuci.
3. În condițiile în care o gigacalorie termică are un cost mediu de vreo 350 de lei, minerii cer 75 de lei per gigacalorie de cărbune livrat. Cred că energeticienii înțeleg bine ce spun eu aici…
4. În condițiile în care CNH este devalizată sistematic de toate guvernele, inclusiv acesta, dar nicio măsură judiciară n-a fost luată împotriva marilor rechini sugaci de la companie, cred că oamenii au tot dreptul să se revolte.
1. Credeți că materialele de construcție achiziționate la suprapreț, prin licitații trucate, nu se simt?
2. Sau contractele păguboase, cu penalități mai mari decât valoarea contractelor în sine, sunt juste?
5. În condițiile în care toată datoria CNH este făcută din ce au furat politicienii ultimelor decade, credeți că este etic ca aceștia să ia măsuri împotriva oamenilor, nu împotriva hoției, iar oamenii să se revolte?
1. O să cred că justiția este liberă, când ăștia care au furat zeci de milioane de euro de la CNH or să fie băgați după gratii, iar averea lor o să fie confiscată.
2. “Vă rugăm să ne scuzați, nu extragem cât furați” nu e doar un slogan, chit că vorbim de milioane de tone de cărbune de cea mai bună calitate, ieftin.
3. Faza cu cărbunele de import mai ieftin este țeapă, praf în ochi, manipulare și minciună. Până și unchiu-mio, fost director adjunct de mină, sau pe acolo, a încercat să-mi dea țeapă cu explicația chestiunii acesteia, dar s-a încurcat în cifre.
6. În condițiile în care nu se dorește rentabilizarea companiei, cu management privat, pe motiv că n-or să aibă de unde să mai sugă, toate guvernele s-au opus managementului privat. Deci ce părere pot să aibă oamenii?
7. În condițiile în care Germania și Polonia, două țări din UE în care se mai extrage mult cărbune, au negociat cu UE ce subvenții pot aplica, iar România n-a făcut asta, anulând subvențiile când ar fi putut să le țină, oare cum să nu înceapă oamenii să clocotească?
1. CNH, de fapt, ar putea funcționa și fără subvenții, dacă:
1. Ăia de la București n-ar mai suge grav de pe ea.
2. Nu ar trebui să plătească penalități pentru datorii fictive. Exemplu: CNH îi dă guvernului cărbune de un miliard de lei noi. Guvernul nu-i plătește banii pe loc, ci îi dă în tranșe mici, în timp ce CNH trebuie să plătească dările pe toată suma, deodată. Cum guvernul întârzie cu plata, CNH strânge penalități la buget. Ca la cămătari!

Îmi pare rău, dar eu sper că va veni o zi în care se va face justiția firii. Preferabil cu un furtun de presiune pe la tâmplele îmbuibaților care și-au bătut joc de munca și efortul atâtor și atâtor oameni, umilindu-i, furându-i și batjocorindu-i.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Stimate utilizator,

Cu părere de rău trebuie să vă informăm că site-ul Okazii.ro a avut de suferit din cauza unei breșe de securitate, și este posibil ca datele dumneavoastră personale să fi fost expuse către persoane neautorizate.

De aceea, la următoarea conectare, parola dvs. se va reseta automat, pentru a preveni accesul neautorizat.

Desigur, pentru orice ale lămuriri, vă stăm la dispoziție.

Cu stimă!

Credeți c-am primit ceva de genul? Nu, exact, pentru că utilizatorii n-au nevoie să știe că le-au fost sparte conturile. Sau pentru că așa consideră administratorii că e mai bine…

Sau mi-ar fi plăcut o dezmințire, ceva…

În fine, via Vali Petcu, două poze pentru posteritate:

Glumesc, desigur, pentru că, deja, nu mai e nicio revoluție. Au furat-o scârbele de Ponta și Antonescu (Băi, și când te gândești c-am votat cu el la ultimele prezidențiale!) ieri în plen, la Bruxelles, cu o fază de genul:

- Protestele de acum nu sunt împotriva efectelor crizei și nu au substrat economic pentru că nu sunt un efect al măsurilor de austeritate! Protestele actuale se datorează suspendării democrației din România.

Bun, bun, dar eu cu cine votez?