"Sărăcia lucie şi abuzul sunt moartea speranţei", îmi spunea cineva. "Ele, mai ales împreună, îţi taie din elanul şi aripile copilăriei şi te ţin înlănţuit de un fel de blestem de care doar arareori scapi. Este ca un lanţ care nu te lasă se te dezvolţi, să devii ceea ce ai putea, în alte condiţii, deveni, ca un copac fără scoarţă, din care sunt tăiate crengi. Este ca şi cum o parte din tine îţi lipseşte. Nimic din ce faci după aceea în viaţă nu-ţi va putea înapoia timpul pierdut, jocul pierdut sau inocenţa ce n-a prins suficient mugur." (citat aproximativ).
