Ceaţa a încetat subit să se înalţe înspre cer,
Afară e răcoare, în suflet port răzvrătire şi ger.
Spre orizonturi noi ai plecat, a mea doamnă,
În dimineaţa asta umedă şi rece de toamnă.
Pe post de "Noapte bună!" sau "Bună dimineața!". În fine, cred că mă lovește astenia de primăvară.
