Mi-ar plăcea să ne dea de gândit treaba asta și să ne propunem să facem ceva cu jenibilitățile pe care cvasi-artiștii noștri ni le servesc pe post de reprezentativitate. Chiar mă gândeam, privindu-le pe doamne, că e frumos:

- Uite, domnule, costume tradiționale, muzică tradițională modernizată, contact cu o nouă cultură, fix ceea ce Eurovision ar trebui să fie. Nu versuri în engleză, nu universalitate culturală, ci tocmai opusul care nouă ne lipsește.

Oare vom învăța ceva de aici?

După cum știți, Cristian Gog participă la Românii au talent. Iar Dan nu doar că l-a susținut de la început, dar chiar și acum, în semifinale, s-a dus cu trupa la București – de la Cluj – spre a-l susține, ceea ce m se pare deosebit de frumos.

Din ce am văzut, Dan face o susținută campanie online pentru amicul său, cu bannere și tot tacâmul și mi se pare minunat să văd așa dovadă de prietenie omenească și înălțătoare. Cred că, pe undeva, este un pic magic nu doar să nu-i calci pe bătături pe cei apropiați, dar și să-i sprijini cu toată ființa și priceperea ta, respectiv să te bucuri de sprijinul lor total și necondiționat.

Cred că oricare dintre noi ar putea fi un pic gelos pe chestia asta…

Bravo, băieți!

P.S. Susțin Cristian Gog la Românii au talent!

Dacă fraierii tot plătesc subvenții la toate trenurile, măcar să și beneficieze de ele.

Ceea ce, la o adică, e mai corect decât să fim și seduși și cu banii luați.

Plus că șeful de gară l-a poftit afară pe un alcoolic cerșetor care “aștepta un văr”, semn că locul respectiv nu e chiar sat fără câini. Și plus că doamna de la Mișcare anunță trenurile “pe slow motion”, de n-ai cum să le ratezi.

Frumos, nu?

Dom’ne, eram la o petrecere și ne-am pus toți la masă, cu cele trebuincioase, desigur. Noi, adică el, eu și încă o mână de oameni, stăteam la aceeași masă. Cum a început să se servească masa care era era sub forma unui bufet suedez, ne-am ridicat să ne servim, și evident că unii au ajuns la masă mai înainte, iar alții mai târziu cu câteva minute. Ei, dar tipul ăsta cool, din respect față de restul mesenilor, și dintr-o foarte bună educație, ajungând primul la masă, nu s-a pus direct să mănânce – precum majoritatea de atunci – ci, atenție!, a așteptat să ajungem toți la masă, să mâncăm împreună.

Adică să petrecem împreună, să mâncăm împreună, să bem împreună, să ne simțim bine împreună, nu doar să fim comeseni! Or, asta este o chestie subtilă, de finețe, finețe pe care numai cu obiceiuri sănătoase în familie poți să le cultivi. Deci respect!

De fapt, ca să fiu precis, am un deosebit respect și pentru BitDefender, compania pentru care a lucrat. Dom’ne, dacă așa oameni lucrează și acolo, nu doar la noi, păi jos pălăria, o să-mi iau licențe pe viață de la ei, pentru că au oameni specialiști și/ sau specialiști care știu să fie oameni.

Dar acesta nu este un advertorial pentru BitDefender, așa că voi încheia respectuos salutându-l pe om.

Frumusețea poate fi să-l tratezi pe omul cu care vorbești cu toată bunăvoința inimii tale, poate fi vorba de încurajare neașteptată, poate fi o vorbă bună rostită din senin, frumusețea poate fi curajul de a-i privi pe oameni în ochi și de privi spre ei când le vorbești.

Frumusețea poate fi un gând bun nerostit, sau poate fi un gest simplu și drăguț, deși aproape insignifiant, frumusețea poate fi ciocolata pe care ești dispus s-o împarți sau perna pe care ești dispus să-ți așteri capul ca un altar al unui gând către cineva drag, frumusețea poate fi iubirea și compasiunea și acceptarea și înțelegerea și tot ceea ce ne-ar putea, vreodată, ca oameni uni.

De ce, totuși, suntem atât de grotesc de urâți?

La o adiere blândă, în mod surprinzător, dintr-o dată cerul s-a întunecat și mii de zburătoare negre și lunguiețe au început a plana și a se roti spre pământ, surprinzându-mă într-un mod neașteptat și exploziv, lăsându-mă perplex și complet neîncrezător la ceea ce mi-era dat să văd în fața ochilor.

Inițial, țin să recunosc, nici nu știam ce se întâmplă, căci așa ploaie uscată n-am mai văzut, însă am așteptat ca aceste elice să se apropie de sol, să le pot identifica. Dar, revenind, a fost atât de frumos acest spectacol al naturii, atât de inedit pentru mine și atât de banal pentru restul lumii de acolo…

Am rămas mișcat. Oare cum puteam rămâne indiferent?

Un bărbat nu este și nu poate fi bărbat, fără a învăța să aprecieze profunzimea dulce a feminității, iar un bărbat nu este și nu poate fi bărbat fără femeia sa, cea care-l va trata ca pe un bărbat, ca pe un copil, ca pe un elev sau ca pe un dascăl, totodată.

Eu știu că fără feminitate, viața unui bărbat este plată ca o tablă pe care așezi cuvinte, niciodată emoții, este plată ca un piatră din care nu va ieși o statuie frumoasă ci o lucrare banală, fără femei și fără feminitate noi, bărbații, am fi doar niște pomi risipiți de vânturi și lipsiți de fructe.

Ce poate fi mai bun?

Mihai a plecat în Olanda, să lucreze la Universitatea Tehnică din Delft, pe post de programator științific. Băiat deștept. Mi-ar fi plăcut să scrie care-i sunt așteptările de la noua lume în care va păși, mi-ar fi plăcut să știu cu ce gânduri pleacă și cum perspectiva aceasta de dezvoltare personală și profesională i-a schimbat optica asupra vieții și muncii și a relațiilor inter-umane.

Momentan, însă, cu adaptarea la noua lume veche de acolo, cu punerea în ordine a noii sale vieți, cred că nu vom putea afla prea curând. În schimb, ce putem face noi, este să-i urăm mult succes lui Mihai, să-i urăm putere de muncă și multă sănătate.

Fără el, n-am fi ajuns niciodată aici.

Îți mulțumesc frumos Mihai, și sper să ne mai vedem pe aici! Toată stima, prietene iubit!

P.S. Ți-am luat un HDD de 30 GB de la Asus, din ăla mic și extern pe USB, de 1,8 inci. E o bijuterie, ți-ar fi plăcut. Păcat, însă, că n-am mai apucat să ți-l și ofer. Dar mai avem timp, pe când vii în țară!

1. Copiii merg la școală, la grupa pregătitoare sau înapoi la grădiniță în urma unor interviuri cu psihologi pedagogi. Examenul nu suportă contestație sau repetiție. Mi se pare o idee bună, pentru că știu cazuri de oameni care n-au ajuns în viață acolo unde ar fi putut să ajungă întocmai pentru că părinții le-au ignorat educația cât au fost copii, considerând că educația se face numai la școală. Păcat. În fine, ideea este bună. Să vedem, în câțiva ani, și care-s efectele.
1. De exemplu, dacă doi frați sunt gemeni, iar unul poate merge la școală iar celălalt doar la grupa pregătitoare, cum se mediază asta în mod corect?
2. ATV-urile nu vor mai circula prin oraș. Nu le-au trebuit alegătorilor decât zece ani să ne audă. Și nici motoscuteriștii nu vor mai circula fără permis. Iar vitezomanii își vor pierde privilegiul de a fi vitezomani pentru perioade mai lungi de timp… Viața are prioritate.
3. S-a votat legea picnicului. Deși opoziția stătea la balcon și se maimuțărea, pe banii noștri, guvernul a discutat despre amenajarea unor locuri speciale de grătar, împrejmuite, cu dușuri (s-o văd și pe asta), pubele de gunoi, și orar de funcționare, în care accesul nu se va face cu mașina (atunci, de unde să urle manelele?).
4. Copiii care nu merg la școală, sau care au multe absențe, nu vor mai primi alocație de stat pentru copiii școlari. Legea asta trebuia dată acum 22 de ani, dar tot e bine că măcar de-acum se va face un pic de presiune pe sărăcie pentru a pune mâna pe carte.

Voi ce părere aveți despre aceste inițiative? Nu de alta, dar pe mine parcă încep să mă entuziasmeze!

Întrucât, în urma acestui eveniment special de Dragobete,  muzeul va fi deschis cu program special, între orele 18 – 23, tuturor musafirilor care vor trece pragul Muzeului Farmaciei – la prețul redus de trei lei – li se va spune un secret vechi de secole, și anume rețeta elixirului dragostei.

Pe lângă rețeta propriu-zisă, legal de produs, naturală și sigură pentru sănătate, cu efecte secundare din cele mai senzuale, vom primi și rețetele unor parfumuri de amor, de iubire, așa cum se făceau odinioară. Plus că, pe lângă toate aceste informații practice, vine și Trupa OM să ne cânte de amor, în fundal.

Va fi frumos, va fi epic, și sper să ne vedem acolo!

Evenimentul este organizat cu sprijinul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei. Sponsorii Serii de Dragobete sunt Artvinium, Cramele Recas, Perpetuum si PR & More.