I-am văzut de dimineață mergând spre liceu, de mână. Aveau ceva nefiresc, ne-uzual, întrucâtva arhaic, în ținută și atitudine, și erau frumoși cu spume. El era îmbrăcat într-un fel ce aducea leit cu un pictor francez și nebun de iubire, de pe malurile Senei.
Ea aducea a artistă, de genul cântăreață sau scriitoare simbolistă, amândoi având un păr castaniu, întrucâtva romantic, ochii căprui și o anume dulceață… ce mai, erau frumoși cu spume. Mai rar vezi așa ceva, sincer.
Când ai văzut, drag cititoru, ultimul cuplu care să îți placă la nebunie?
Haha! Când am citit \”pictor francez și nebun de iubire\” m-am gândit instant la un tip nebărbierit îmbrăcat într-un costum demodat.
=D Erau chiar frumos de tot îmbrăcați, asortați și tot. =D
Citind rândurile de mai sus mi-am adus aminte de bătrânei aceia din Petroșani ea șchioapă și el tot timpul o sprijinea când se plimbau prin oraș și arătau ca doi indrăgostiți, și acum mi-am dat seama că nu i-am văzut demult. Când vezi astfel de oameni îți dai seama ce puternică e dragostea.
=D Părinții unui bun și drag prieten de-al meu se plimbă și acum de mână prin oraș. =D