1. Silvio Berlusconi își pierde puterea și demisionează la 12 Noiembrie 2011.
2. Michele Zagaria, șeful mafiei napoletane, este prins de către carabinierii italieni la 7 Decembrie 2011.

Cum ar veni, la mai puțin de o lună după ce Berlusconi pleacă de la conducerea Italiei, poliția italiană câștigă o luptă semnificativă împotriva mafiei italiene.

Poate fi, asta, o coincidență?

De exemplu, recent au ieșit la iveală câteva forme de agresiune americană la adresa statelor din Uniunea Europeană, cel mai proaspăt exemplu fiind războiul economic dus de SUA împotriva Franței, pe motiv că aceasta s-ar opune organismelor modificate genetic, în timp ce Spania a sucombat sub presiunea politică americană.

Mă rog, lista este mai lungă și n-aș vrea să mă abat de la subiect. Iar subiectul este că, la un moment dat, pentru a corija aceste atitudini greșite, s-ar putea ca Uniunea Europeană să fie scutul sub care aceste state și-ar putea organiza defensiva comună, impunând un embargou unilateral asupra bunurilor și serviciilor țărilor ostile, de exemplu SUA.

Vă dați seama, UE este cea mai mare entitate economică din lume și, oricât de greu ne-ar fi nouă fără importurile din țările supuse embargoului, cei aflații în colimator și-ar vedea economia sublimată peste noapte, lucru nu tocmai plăcut.

Desigur, acest scenariu apocaliptic, fiindcă pentru economia mondială repercursiunile unei astfel de acțiuni ar fi incalculabile, este unul fictiv, întrucât țările uniunii europene nu sunt atât de unite în interesele comune politic declarate încât să formeze un front comun atât de puternic.

Și totuși, câteva beneficii social – politice ar fi. Dar știm care?

Apoi, mi se pare semnificativ faptul că Germania și-a impus punctul de vedere în ceea ce privește stabilizarea economică, totodată făcându-i și Franței o parte din concesiile necesare păstrării stabilității macroeconomice ale Hexagonului.

Din păcate, și asta iarăși mi se pare relevant, Regatul Unit a trădat Uniunea, punând bețe în roate semnificative noii abordări și blocând schimbarea tratatelor europene și impunând găsirea unei alternative…

Amu, de ce o fi trădat Regatul?, mă întreb. Oare pune la care modificarea Commonwealth-ului și reinstaurarea unui soi de imperiu? Sau au decis că le este mai bine cu aliații lor americani, caz în care am putea presupune că suntem în tabere diferite? Oricum, cred că se întâmplă ceva semnificativ, dacă Regatul și-a asumat riscul de a fi următoarea țintă a atacurilor financiare. Or, asumarea unui risc enorm, presupune cel puțin perspectiva unui câștig pe măsură. Ceea ce ar putea însemna că Regatul se pregătește pentru o retragere din UE întrucât aceasta va cădea? Sau preferă să se detașeze de cei zece, cincisprezece ani de recesiune controlată din Zona Euro?

Partea bună este că, măcar de data asta, n-am trădat nici Germania și nici Franța. Partea proastă este că pentru a ratifica modificarea Constituției s-ar putea să fie nevoie de sprijinul politic inclusiv al PSD și PNL. Iar aceștia sunt susceptibili nu doar de trădare națională, ci și europeană. Ceea ce mă îngrijorează, însemnând că s-ar putea să trădăm peste trei luni, la votul din Parlament…

Oricum, partea cea mai bună este că UE nu s-a destrămat și că suntem împreună în asta, ceea ce înseamnă că dincolo de divergențele politice și interesele naționale unilaterale, s-a găsit o formulă de abordare care, iată, ne face cinste.

Nu, nu cred că ne va fi foarte bine de acum încolo, dar cred că nici nu vom trăi foametea din anii 1990. Pe de o altă parte, însă, vesticilor le va fi mai rău și parcă îmi pare rău de ei. Oricum, pentru respectarea noului acord, cred că aproape toate guvernele vor tăia în carne vie și dintr-o Europă socialistă, vom ajunge o Europă liberală.

Ceea ce mă face să sper la încă o sută de ani de dominație economică. Iar cei ce, evident, se opun, dorindu-și propria supremație, nu văd asta cu ochi buni. Pace să fie…

În fine, cum credeți că va evolua politica economică internațională, după ce țările Uniunii au făcut front comun? Credeți că se va ajunge la situația în care piețele internaționale de capital vor ajunge la un excedent de bani, deci o scădere a randamentelor, pe fondul împrumuturilor tot mai mici accesate de țările Uniunii? În fond, dacă pe capitaliști nu-i mai poți împrumuta, ce vei face cu atâta bănet?

Să vă dau un pont: fără a ne bucura pentru asta, economia Ungariei este în veceu iar guvernul actual a tras apa cu TVA de 27% și alte măsuri menite să sponsorizeze un stat social, doar ei sunt socialiști…

Pe de-o parte, îmi pare foarte rău de ei, mai ales că acolo situația este cam disperată. Pe de o altă parte, însă, zic să beneficiem cu toții de situație și să-i și ajutăm în același timp, cumpărând și de la ei, să nu moară de foame și, în felul acesta, să mâncăm și noi un gulaș bunuț, mai ieftin.

Nu de alta, dar se cade să-ți ajuți vecinul când îi este greu. Iar lor le este greu. Atât de greu, încât prevăd că în ciuda creșterii TVA-ului, produsele se vor ieftini cam cu vreo 10 – 25%.

Greșesc cu ceva?

P.S. Oare la ei de ce se ieftinesc toate de sărbători, în timp ce la noi se scumpesc?

Mă rog, e mult zis că ar merge, s-ar încerca proliferarea în continuare a modelului economic al creșterii continue (într-o lume cu resurse limitate, adică), ceea ce ar fi destul de grav fiindcă, deși nu sunt economist, nimic nu poate să crească la infinit fără să ducă la scăderea altui parametru.

În acest caz, cred, vorbim despre valoarea reală a banilor, după părerea mea. De exemplu: v-ați întrebat vreodată de ce un dolar din 1900 valorează mai mult decât unul din 1999?

În ciuda a două războaie mondiale devastatoare, a creșterii consumului și producției, deci a economiei, unitatea de bază a acesteia și-a pierdut din valoare. Or, chestia asta este ridicolă: banul ar trebui să-și piardă valoarea când oamenii n-ar mai avea ce face cu ei, dar noi încă n-am rezolvat problema sărăciei sistemice din două treimi ale lumii, ceea ce ar trebui, pe mai departe, să ne facă să ne întrebăm: unde s-a dus diferența de valoare dintre puterea de cumpărare de atunci a unei unități monetare (leu, dolar, ce-o fi) și cea de acum?

Oare, nu cumva, în buzunarele celor care conduc de atunci finanțele lumii?

Amu, cam e de rău, că programele spațiale fie se vor opri de tot, din lipsă de fonduri, fie vor încetini foarte, foarte mult. Și, mai mult, avem neșansa de a pierde scutul american anti-rachetă. Că nu sunt bani. Asta pe de-o parte.

Pe de o altă parte, însă, vestea bună este că internaționala cursă a înarmărilor s-ar putea să încetinească sau chiar să regreseze. Adică dacă SUA își reduce armata, principalii competitori militari s-ar putea să o facă și ei, urmând să investească banii în ceva mai bun.

Mă rog, în mare cred că așa va sta treaba fără, însă, a spera la foarte mult. Mă uit la noi în grădină și văd că vom băga mai mulți bani în armată în 2012, după cum s-au prins și Cațavencii.

Totuși, voi ce părere aveți? Credeți că scăderea semnificativă a banilor investiți în arme va avea ca efect scăderea intensității și probabilității conflictelor sau, din contră, producătorii de arme vor face discounturi semnificative, doar pentru a avea vânzare, sprijinind apariția conflictelor?

Cenzură în SUA

Sigur, mișcarea asta este atât morală cât și legitimă, în ciuda elementelor extremiste de tot felul care s-au aciuat pe lângă manifestanți și care mai tulbură apele. În schimb, cred că cei mai extremiști sunt polițiștii care fac exces de zel în ceea ce privește modul de abordare al acestor proteste, împărțind cu generozitate bâte în cap și arestând tot felul de manifestanți dubioși și cu un ridicat grad de pericol social, precum babe și moși nemulțumiți că și-au pierdut munca de o viață și am văzut inclusiv cum o doamnă într-un cărucior cu rotile era dusă la duba ce mergea la secție, pentru identificare.

Amu, departe de mine gândul de a le da lecții de democrație americanilor, dar după părerea mea, atunci când libertatea de exprimare și de protest, adică de împotrivire, este echivalentă cu libertatea de a lua bâte în cap pentru că nu ești de acord cu ceva, libertatea de exprimare este serios afectată, fiind în moarte clinică.

Atunci când poliția oprimă manifestații legitime sub pretextul igienei și salubrității publice, sau când la țipetele de oprobiu public răspunde cu bastoane și gaze lacrimogene, șeful poliției care a dat ordin de represiune trebuie să fie jupuit de viu în piața publică, evetual ars pe rug ca în Evul Mediu, pentru că proliferând metode și practici de Ev Mediu, trebuie să fii pedepsit pe măsură.

Iar cenzura manifestațiilor este o practică de Ev Mediu, ceea ce se întâmplă acolo fiind similar cu ceea ce a făcut Iliescu în Iunie 1990, când a adus minerii să planteze panseluțe pe mormintele cârcilor protestatarilor care-l contestau…

Oare se pregătește SUA de o revoluție etică anti-avar-capitalistă?

L.E. Foto via Moș Călifar.

Sequestration, the term assigned to the consequences of a failure of the supercommittee to reach accord, likely would force the Pentagon to abandon plans for a European missile shield and eliminate the ICBM leg of the strategic nuclear triad, Panetta said.

Sursa.

Practic, președintele Obama i-a cerut pentagonului să-și reducă din cheltuieli. Cu 50%. Iar acum un fel de supercomitet analizează opțiunile de reducere a cheltuielilor cu șase sute de miliarde de dolari, printre care este și opțiunea asta…

Pe de altă parte, toți cercetătorii care vor rămâne pe drumuri nu vor muri de foame, fiind absorbiți de mediul privat care ar putea investi în tehnologie spațială. Acum zece ani cine ar fi înțeles de ce face Google hărțile planetei? Deci, e ceva bun și-n tot răul ăsta.

Sau nu?

În primul rând, nici dacă s-ar vrea, nu s-ar putea renunța la UE, pentru că asta ar da înapoi economia cu vreo treizeci de ani, dacă nu mai mult, deci nu prea este o opțiune.

Apoi, acum câțiva ani se spunea că nimeni n-are să dea, pe orice, sute de miliarde de euro, în timp ce planurile actuale sunt de ordinul miilor de euro. De banii ăștia, UE singură poate combate, într-un an, foametea globală.

După aceea, UE este puternică pentru că este mare. Vremea țărilor mici a cam trecut, măcar și din simplul motiv că valorile speculațiilor care se pot face pe piețele financiare suint semnificative vizavi de PIB-urile țărilor vizate, și cam orice monedă poate cădea victimă a unui atac economic.

Desigur, pentru asta se cade să vorbim și despre cei ce, pe termen scurt, au interesul să cadă Uniunea, deci să se creeze un vid economic de care ei să beneficieze. Este un calcul destul de simplu: dacă vecinului i-e rău și n-are bani, îi iau eu tractorul pe bani puțini, că e disperat. Și după aceea o să-i iau și pământul, că nu mai are cu ce-l munci, după care o să-i f*t și nevasta și fiica.

Mă rog, ceva de genul. Însă politicienii luptă pentru a contracara asta, nu de dragi ce le sunt cetățenii, ci pentru că dacă așa o nenorocire s-ar întâmpla, ar dispărea majoritatea partidelor politice importante actuale, clasa politică actuală s-ar dizolva, iar ei ar trebui să ajungă să muncească pe salarii de nimic. Deci Doamne – ferește!

În fine, vreau să închei spunând doar atât: criza ne-a învățat că orice este posibil. Dar tot ea ne-a învățat și că unele lucruri sunt improbabile. De aceea, cred că acum se pune întrebarea: vom avea, oare, inteligența de a vedea interesul imediat al celor care fac tot felul de declarații speculative? Eu cred că nu. Cum din comuniștii noștri au răsărit, peste noapte, social-democrații, așa și la ei, tot peste noapte, din capitaliștii sălbatici vor ieși capitaliștii sociali.

Greșesc?