Bicicliștii – Sclavii României

[Guest post de Mihai Todor]

Recent, Metrorex a permis accesul bicicliștilor în metrou (probabil pentru că i-a strâns UE de coaie pe ăia de la guvern). Nu vă bucurați prea tare, pentru că în timpul săptămânii aveți voie doar între orele 20 – 23, dar până aici, toate bune și frumoase.

Azi, după ce am ridicat bicicleta domnului Robin, m-am decis să folosesc metroul pentru a o transporta acasă, că altfel muream de căldură (dacă nu cumva mă scutea de chin vreun șofer în trafic). Pentru că e sâmbătă, accesul cu biciclete în metrou este permis la orice oră.

Oprește metroul în stație și purced în vagonul din dreptul meu, care s-a nimerit să fie taman ultimul. Cum eram tot asudat, proțăpesc șandramaua în dreptul unui scaun mărginaș și mă așez, ca să-mi trag sufletul. Vine Dorel, unul dintre cei doi prostănaci paznici de serviciu, la mine:

– Dom’ne, știți, legea zice că nu aveți voie să stați cu bicicleta decât în primul vagon.

Mă uit la el cu o privire de „unde-i camera ascunsă?” și, văzând că tipu’ nu pare să aibă mai mult de 4 clase și mai puțin de 60 de ani, am zis să nu-l supăr, că poate face stop cardiac dacă se enervează pe căldura asta și, deci, m-am decis să-i fac pe plac și dau să traversez trenul către primul vagon al metroului care încă staționa.

– Dom’ne, vă rog, traversați-l prin exterior, că nu aveți voie prin interior cu bicicleta!

Cum, din fire, sunt mai calm decât un ardelean, am îngânat din cap un OK și m-am executat. Am târât plimbat alene fierătania până în dreptul primului vagon, în care am intrat și iar m-am așezat pe un scaun, în dreptul căruia am parcat-o, fiind atent să nu acopăr cu ea și scaunul de lângă.

În timp ce un șiroi de transpirație mi se scurgea de pe frunte pe obraz, răcorindu-mă, vine Dorel 2 lângă mine, celălalt prostănac paznic de serviciu:

– Dom’ne, să știți că legea zice că nu aveți voie să stați pe scaun dacă sunteți cu bicicleta. Trebuie să vă duceți în capătul acestui vagon și să o sprijiniți de perete.

Mie îmi pulsa o venă pe tâmplă, care parcă alimenta sudoarea ce deja mi se scurgea abundent pe față. Dorel 2 avea și el maxim 4 clase și în jur de 30 de ani, plus un pulan pe care nu cred că îi era frică să îl folosească. Am refuzat categoric să mă cobor la nivelul lui de incompetență, astfel acceptându-mi statutul de sclav cu bicicletă și m-am deplasat la locul indicat, înjurând printre dinți regimul comunist și retardații pe care i-a produs acesta. Dacă nu mă înșală memoria, cam așa erau tratați și negrii prin SUA, înainte de anii ’50.

Mă întreb oare dacă respectiva lege specifică și modul de distribuire al bicicliștilor în vârful primului vagon, în cazul în care, prin absurd, se urcă mai mulți în același metrou.

5 Comentarii

  1. Mihai Voiculescu 16 iulie 2011 la 22:33 - Raspunde

    asta e pe bune sau ii o campanie ? :))

    • Mihai Todor 16 iulie 2011 la 22:39 - Raspunde

      S-a petrecut azi între Dristor 2 și Muncii, pe la ora 19… Doesn’t get any more real than this.

  2. Mircea C. 19 iulie 2011 la 15:27 - Raspunde

    e bun de tot articolu asta, e scris intr-un stil progresiv-apocaliptic 🙂

    concluzia e cea mai tare :

    “Mă întreb oare dacă respectiva lege specifică și modul de distribuire al bicicliștilor în vârful primului vagon, în cazul în care, prin absurd, se urcă mai mulți în același metrou. “

    • Robin Molnar 19 iulie 2011 la 19:43 - Raspunde

      Da, concluzia e cea mai tare. =))

    • Mihai Todor 21 iulie 2011 la 22:47 - Raspunde

      Mersi, mersi 😀

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.