Cu ani în urmă, o prietenă de-a mea s-a angajat la stat, pe un post cu studii superioare. N-am înțeles de ce:
- De ce te-ai angajat la stat?
- Păi pentru că este un loc de muncă stabil.
- Dar și salariul e mic.
- Da, 650 de lei, dar măcar știu că vin.
- Dar ai putea face mult mai mult.
- Nu-mi pasă. N-am chef să mă mai complic. La privat trebuie să te zbați, să mai lucrezi și peste program.
- Nu crezi că te plafonezi?
- Doar n-o să mă chinui toată viața.
- Sigur, nu te chinui având un salariu de mizerie…
Nu înțeleg plafonarea financiară. Nu o înțeleg. Personal, prefer să bag ca MIG-ul, dar să-mi iau un ban corect.
cu ani in urma la stat chiar mai cresteau salariile, deci chiar era de stat..
sincer, daca as avea ocazia m`as angaja la stat fara sa ma gandesc de 2 ori..
Hmmm… hai sa-ti zic o chestie. Inainte eram ambitioasa. Acum ma simt prea obosita. Si am descoperit ca exact ceea ce imi doresc nu ma costa nimic. Ca pot sa traiesc din 300-400 lei pe luna… exceptand biletele la concerte. Nu e vorba de nu vreau sa ma zbat, ca nu vreau sa trag tare, sa lucrez peste program, pentru ca vreau asta daca gasesc ceva care sa-mi placa, dar orice as face, nu mai vreau banii…
=) Nici bătut nu m-aș angaja la stat. =)
=D Interesant! Da, de angajați așa, ca tine, avem nevoie la stat. =D