Oamenii ăștia trebuie să le știe pe toate: electronică, automatică, mecanică, instalații… Nu merge iluminatul, vine omul și repară. S-a înfundat o țeavă? Pac, îl suni. Nu merge aerul condiționat sau alarma bipăie aiurea? Vine instant inginerul de mentenanță a clădirii să repare ce e de reparat. Și să nu credeți că este o treabă lipsită de pericole: oricând poți să te curentezi, să-i curentezi pe alții, sau să arzi echipamente extrem de scumpe, eventual să faci ceva greșit și să-și rupă careva mâna sau capul, eventual în grup, sau să moară ca șobolanii într-un incendiu…

Pe cuvânt, sunt atât de multe chestii pe care trebuie să le știi într-o asemenea poziție, încât n-am decât stimă pentru oamenii care fac față cu brio la așa provocări, fiindcă eu chiar am rămas surprins cât de multe aspecte tehnice trebuiesc abordate la o clădire de birouri complet automatizată.

Respect.

P.S. Xtall ce mai face?

În primul rând, îi acord meritul de a fi făcut ce trebuia pentru România, cel puțin la capitolele:

1. Administrație publică, prin introducerea concursului pe posturi. În general au fost pe bune examenele, deci societatea a mai câștigat un pic.
2. Libertatea justiției, prin faptul că nu s-au sfiit să urmărească penal oameni de-ai lor.

Pe de altă parte, îl urăsc pe domnul Boc pentru că a greșit și a făcut mult rău prin:

1. Îngrădirea unor drepturi civile, inclusiv semnarea ACTA.
2. Țeapa pe care oamenii lui au dat-o în Valea Jiului.
3. Nerezolvarea problemei marilor hoții din economie, gen CFR sau CNH.
4. Nu s-a opus suficient țepilor din economie, poate nici n-avea puterea, permițând ca proiecte de stat să se facă cu fonduri rambursabile, nu cu unele nerambursabile, de la UE. Asta este, de fapt, cea mai mare nemulțumire a mea vizavi de dumnealui.

Amu, nu cred că a fost un premier exagerat de rău și nu mi se pare OK să aruncăm, la ceas de plecare, cu noroi. Sigur, n-a fost un premier perfect, dar nici nu ne-a adus, ca Năstase, pe marginea gropii. Cred, cum ar spune englezul, c-a fost un premier fair. Nici prea – prea, nici foarte – foarte.

Atâta, doar, eu cred că putea mai mult, mult mai bine și mai corect, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de cei din opoziție, a avut curajul de a veni la putere când situația era nasolă, și trebuie să avem verticalitatea de a nu uita, totuși, asta.

Asta este, dacă până acum ne-a fost rău, să vedem ce va fi de-acum.

P.S. Oare se va întoarce la primărie la Cluj?

GENOCÍD, genociduri, s.n. Crimă comisă cu intenția de a distruge un grup uman, național, etnic etc. – Din fr. génocide.

Sursa

Genocidul începe cu niște crime răsfirate, cum ar fi cele comise de SUA sau Israel asupra cercetătorilor iranieni din domeniul fizicii nucleare, o faptă care mi se pare extrem de condamnabilă și cineva ar trebui să plătească pentru ea, întrucât cercetătorii nu sunt militari, sunt civili, sunt intelectuali, nu grenadieri, de să zici că-i iei la omor într-un conflict de doctrine.

Apoi, râzând, declari că te pregătești să invadezi o țară printr-un aliat pe care-l sponsorizezi, Israel, și care aliat va lovi facilitățile nucleare are unui stat suveran și independent.

Să știți că fix pe același principiu, Rusia ar putea să ne ia la omor, pentru că facilitățile noastre din scutul anti-rachetă nu-i servesc intereselor militare. Ceea ce, mai departe, înseamnă două chestii:

1. Că legalizăm genocidul național, tolerând atacarea unei țări ce acționează în interesul propriu, opus intereselor vecinilor.
2. Că se creează un precedent periculos prin care fiecare țară ar trebui să fie liberă să-și căpăcească vecinii incomozi, întocmai ca la 1900.

Noi, parcă văd, vom tolera asta de dragul partenerilor noștri, iar oamenii vor muri luptând pentru țara lor pe care alții au atacat-o în mod incorect. Dar oare ce se va întâmpla dacă Liga Arabă va decide că deja e prea mult și se vor duce toți buluc peste Israel? Atunci acesta va duce un război defensiv?

Unde este dreptatea?

Google a fost amendat în Franța pentru că produsul său numit Google Maps este gratuit, considerându-se că prin oferirea gratuită a acestui serviciu, în care altfel s-au investit miliarde, dacă nu zeci de miliarde, de dolari, se încearcă sabotarea concurenței și instaurarea unui monopol.

Amu, nu știu dacă acestea au fost, sau nu, planurile Google, chiar am îndoieli serioase în privința asta.  Dar știu că, de fapt, cei Bottin Cartographes au o problemă prin faptul că Google oferă pe gratis un serviciu pentru care ei cer bani.

Deci nu e vorba despre utilizator, despre libertate sau concurență, ci despre latinescul “să moară și capra vecinului”. Iar prin faptul că au luat amendă, nu pot decât să mă declar consternat în fața îngustimii francezilor care refuză să vadă noul model de afaceri al acestui secol: serviciile gratuite prin care se culeg date despre utilizatori care, mai departe, sunt plătite de către cei ce au nevoie de aceste date, într-un mecanism comercial prin care fiecare om își vinde o parte din ego-ul public pentru a beneficia de servicii gratuite.

Mie mi se pare un schimb just: noi beneficiem de servicii moderne, în timp ce vânzătorii află ceea ce au nevoie pentru a ne oferi produse mai bune. Iar pentru asta, Gogole trebuie, în îngustimea lor, amendați. Cum trebuiesc amendați toți cei ce oferă e-mail gratuit, și instant messenger și Wikipedia, care bagă în buzunar Microsoft Encarta și Enciclopedia Britannica…

Frumos, nu? Vive le Frace, mon cher!

P.S. Nu sunt pro-Google, dar clar sunt cu doisprezece clase deasupra altor comercianți. Plus că luptă pentru dreptul privat la intimitate, comercializând doar date integrate (despre grupuri, nu indivizi)…

OK, sunt de acord că proprietatea intelectuală trebuie protejată, dar în numele ei se întâmplă niște aberații incredibile. Să vă dau câteva exemple:

1. Sunt în România, la muncă, seara, așteptând rezultatele unor teste rulate, singur în birou. Am cont pe Voyo, dau să intru, pentru că am plătit firește, dar îmi spune că Știrile ProTV* nu sunt disponibile în Germania/ Franța/ Italia/ Elveția sau pe unde m-o scoate la suprafață rețeaua internă. Deși eu sunt în România. Și deși am plătit. Așa că mă întreb cât de etic este să taxezi universal pentru a furniza doar local?
2. Ca și consumator, nu este vina mea că proprietarii de copyright nu se pot înțelege rezonabil astfel încât, de exemplu în România, un film să nu mai apară la pay-per-view cu șase luni întârziere.
1. Aici, de fapt, este buba sistemului. Pentru că ăștia nu se înțeleg între ei, mergându-se pe procese judiciare de tipul: plătești cât nu face, consumatorul pierde. Când, de fapt, ar putea câștiga toată lumea, dacă s-ar merge pe înțelegeri mutual avantajoase.
2. Fundamental, este vorba despre bani. Să zicem că în Statele Unite un film costă 10 USD. În România, în termeni absoluți, va fi mai scump. Echivalentul corect, relativ la salariul minim, ar fi vreo 4,5 lei.
3. Pentru că industria distribuției de produse cinematografice și audio-vizuale nu se pliază pe “costul cultural” al fiecărei țări, cum face retail-ul, ne împinge pe noi, consumatorii, spre piraterie.

Oamenii se vor sătura să li se bage pe gât tot felul de chestii și nicio lege anti-piraterie, oricât de bună, nu va avea efectul scontat câtă vreme ăștia din industrie nu vor să-și schimbe metehnele și, sincer să fiu, eu am început deja să mă plictisesc de inițiativele lor care mai de care mai proaste.

Din păcate, furunculul acesta anti-copyright, care crește pe zi ce trece tot mai împuțit, s-ar putea să afecteze și industria de software, ceea ce va duce la pagube colaterale semnificative. Și e păcat.

Totuși, până la urmă, la consumatori cine se mai gândește?

* Nu înseamnă că mă uit, doar că le ascult, ca la radio. Că dacă m-aș și uita, aș pleca de la muncă cine știe când… Oricum, e doar un exemplu dintr-o sâmbătă oarecare.

Cei 1% care plecau în fiecare an, dacă stăm să ne gândim, trimiteau bani în țară mai cam de trei – patru ori mai mulți decât făceau aici, poate și mai bine. Deci aduceau în plus cam 3 – 4 % din PIB, de unde rezultă că este destul de probabil că cea mai mare parte a creșterii economice era, de fapt, rodul și drama oamenilor care plecau și-și ajutau familiile rămase în țară, banii nefiind o intrare de capital investit în producție, ci în consum.

Sursa

Am ajuns la concluzia că noi nu creăm bunăstare, ci exportăm sărăcie, cât or mai putea partenerii noștri externi tolera. Nu am creat mai mult, ci am primit mai mult care a rămas să se împartă la mai puțini, nu aveam o economie mai mare din case să plătim salarii mai mari, ci aveam mai mult acces la banii celor mulți plecați dincolo.

Cum ar veni, din comisioanele și din cheltuielile făcute de familiile celor rămași, ne-a picat și nouă câte un strop. Deci noi am fost amarul însingurării lor și am beneficiat din asta ca niște hiene într-o turmă și am uitat un lucru elementar: dacă dintr-o familie cu mulți copii, unul pleacă în lume să-și facă un rost, rămânând mai puțini la masă, familia aia nu devine mai bogată, pentru că doar își diluează sărăcia, nu-și sporește avuția.

De aici m-am deprimat, înțelegând că nu ne va fi mai bine câtă vreme politicienii nu vor înțelege sărăcia.

Au iesit datele recensamantului: suntem 19 milioane in tara. 3 milioane au plecat deci. Stiti cat inseamna asta? 15 puncte de rating la televizor. Cand va intrebati de ce se vand mai bine tabloidele, de ce televiziunea naste monstri in direct la 12 noaptea, de ce din spate vine mereu cate unul care da flash-uri si atunca scrumierea pe geam, ganditi-va ca suntem, de fapt, tara celor care au ramas.

Lucian Mândruță

Deci am pierdut 10% din populație în fiecare deceniu (valoare rotunjită, pentru că cei care au plecat, au făcut copii pe acolo). Cam trist, mai ales dacă ne gândim că toată bunăstarea asta recentă a fost construită din drama celor care au plecat și mai puțin din politici economice corecte luate de guverne.

Cei 1% care plecau în fiecare an, dacă stăm să ne gândim, trimiteau bani în țară cam de trei – patru ori mai mulți decât făceau aici, poate și mai bine. Deci aduceau în plus cam 3 – 4 % din PIB, de unde rezultă că este destul de probabil că cea mai mare parte a creșterii economice era, de fapt, rodul și drama oamenilor care plecau și-și ajutau familiile rămase în țară, banii nefiind o intrare de capital investit în producție, ci în consum.

Practic, noi am exportat oameni pentru a importa o relativă bunăstare, iar când exporturile vor înceta, pentru că nu va mai avea cine să mai plece, vom avea o mare, mare problemă.

Ce mă doare este că, totuși, 1% din ăia 20% care au plecat erau lideri, erau exemple de educație și atitudine, oameni a-ntâia, oameni de care țara are și mereu a avut nevoie.

Din păcate soluția nu mai este să încurajăm natalitatea în țară, ci să încurajăm revenirea în țară a acelora care au plecat. Ar fi ca un fel de a doua descălecare a civilizației pe aceste meleaguri, ca acum aproape o mie de ani.

Dar cum am putea face asta fără a încuraja demnitatea umană și inițiativa privată? Sigur, politicienii s-ar putea gândi să dea câte 20,000 de mii de euro familiilor care se întorc din străinătate, dar n-am face decât să importăm sărăcie la suprapreț.

Spre rușinea mea, nu am o viziune integrată asupra lucrurilor care trebuiesc făcute chiar din acest an pentru a inversa efectele exodului. Dar știu, simt, văd că ceva trebuie făcut. Dar ce? Dacă România ar fi o țară normală, jumătate s-ar întoarce în primii ani. Deci cum facem asta?

P.S. De la recensământ și până acum, statistica ne spune că a mai plecat 0,3% din populație, deci suntem sub 19 milioane.

Să începem cu salariile procurorilor. Un procuror bun câștigă cam cât un muncitor fruntaș de pe șantier, fără mișto, în jur de 3,000 de lei lunar. Un procuror, șef de secție, ia cam cât un șef de șantier, cam 3,000 – 4,000 de lei. În timpul ăsta, noi le cerem să fie incoruptibili și să-i bage la închisoare pe bogații care au furat.

După mine, e ca și cum i-ai cere unuia care-i rupt în fund de sărac, să-mi scuzați comparația, să păzească sala comorii și să nu se atingă de niciun ban de aur. Dau e ca și cum i-ai cere unui om bolnav să-și păzească medicamentele, dar să nu le ia ci să le lase altora…

Înțelegeți unde bat? Cred că în România procurorii au cele mai mici salarii, comparativ cu sectorul privat. Și parcă nu mi se pare corect, pe cuvânt de nu! Dacă nu cumva am descoperit noi secretul umanității perfecte, și nu cred că e cazul, cred că, pe undeva, plătindu-i cu salarii obscen de mici, noi, societatea, îi împingem pe procurori către corupție…

Cât câștigă un senator? 6,500 de lei brut? De banii ăia nu m-aș lăsa înjurat de toți puleții de pe stradă, nici să mă tai. Nu mi-aș pune familia în pericol votând pentru legi juste, și nu cred că aș face mare rahat public…

Și nu e vorba de bani, paradoxal, ci de demnitate. Iar noi le cerem ăstora să aibă demnitate, cât timp noi îi plătim și îi tratăm sub demnitatea lor. Și ar fi o mare chestie dacă, de exemplu, un procuror bucureștean cu 10 ani experiență ar câștiga cât un informatician bucureștean oarecare cu cinci ani de experiență, ar fi un mare salt înainte. Dar nu poți face asta, fiindcă salariile sunt pe măsura oamenilor și a societății…

Din acest punct de vedere, nu cred că ne va fi bine. Din contră, cred că vom primi ce merităm, pentru că merităm, fiindcă nu vrem să dăm bani pe chestii corecte, ci ne luptăm să nu luăm mai puțin decât X sau Y.

Să nu ne crape obrazul de rușinea absurdului acestuia?

P.S: În România, echitate înseamnă să nu câștige altul mai mult ca tine.

Ok, nu cred că s-ar putea întâmpla acum, dar mi s-ar părea just să se întâmple, pentru că:

1. Minerii nu se pot disponibiliza decent, cu ordonanțele de guvern, ca în alte părți. Cei care au făcut asta în 2011, n-au primit banii cuveniți și și-au luat o țeapă cam groaznică.
2. De ani de zile, o șleahtă de hoți de la București subminează economia de stat și producția de cărbune autohton, pentru a-și putea ei încasa comisioanele de import al cărbunelui străin.
1. Aceștia sunt niște oameni care ar trebui să moară spânzurați. Nu sunt pentru execuții sumare, dar oamenii ăștia trebuie să moară în chinuri! Pentru a-și lua ei vile, mașini și alte articole de lux, sunt în stare să pună mineritul românesc de huilă pe butuci.
3. În condițiile în care o gigacalorie termică are un cost mediu de vreo 350 de lei, minerii cer 75 de lei per gigacalorie de cărbune livrat. Cred că energeticienii înțeleg bine ce spun eu aici…
4. În condițiile în care CNH este devalizată sistematic de toate guvernele, inclusiv acesta, dar nicio măsură judiciară n-a fost luată împotriva marilor rechini sugaci de la companie, cred că oamenii au tot dreptul să se revolte.
1. Credeți că materialele de construcție achiziționate la suprapreț, prin licitații trucate, nu se simt?
2. Sau contractele păguboase, cu penalități mai mari decât valoarea contractelor în sine, sunt juste?
5. În condițiile în care toată datoria CNH este făcută din ce au furat politicienii ultimelor decade, credeți că este etic ca aceștia să ia măsuri împotriva oamenilor, nu împotriva hoției, iar oamenii să se revolte?
1. O să cred că justiția este liberă, când ăștia care au furat zeci de milioane de euro de la CNH or să fie băgați după gratii, iar averea lor o să fie confiscată.
2. “Vă rugăm să ne scuzați, nu extragem cât furați” nu e doar un slogan, chit că vorbim de milioane de tone de cărbune de cea mai bună calitate, ieftin.
3. Faza cu cărbunele de import mai ieftin este țeapă, praf în ochi, manipulare și minciună. Până și unchiu-mio, fost director adjunct de mină, sau pe acolo, a încercat să-mi dea țeapă cu explicația chestiunii acesteia, dar s-a încurcat în cifre.
6. În condițiile în care nu se dorește rentabilizarea companiei, cu management privat, pe motiv că n-or să aibă de unde să mai sugă, toate guvernele s-au opus managementului privat. Deci ce părere pot să aibă oamenii?
7. În condițiile în care Germania și Polonia, două țări din UE în care se mai extrage mult cărbune, au negociat cu UE ce subvenții pot aplica, iar România n-a făcut asta, anulând subvențiile când ar fi putut să le țină, oare cum să nu înceapă oamenii să clocotească?
1. CNH, de fapt, ar putea funcționa și fără subvenții, dacă:
1. Ăia de la București n-ar mai suge grav de pe ea.
2. Nu ar trebui să plătească penalități pentru datorii fictive. Exemplu: CNH îi dă guvernului cărbune de un miliard de lei noi. Guvernul nu-i plătește banii pe loc, ci îi dă în tranșe mici, în timp ce CNH trebuie să plătească dările pe toată suma, deodată. Cum guvernul întârzie cu plata, CNH strânge penalități la buget. Ca la cămătari!

Îmi pare rău, dar eu sper că va veni o zi în care se va face justiția firii. Preferabil cu un furtun de presiune pe la tâmplele îmbuibaților care și-au bătut joc de munca și efortul atâtor și atâtor oameni, umilindu-i, furându-i și batjocorindu-i.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Însă ce nu mi se pare just, principial vorbind, este că statul stă cu mâinile în sân în timp ce băncile mulg comisioane din relațiile de familie.

De exemplu, eu îi trimit niște bani fratelui meu prin internet banking, iar banca îmi ia un comision de 1% sau pe acolo. Amu, știu că nu e mult, dar principial nu este corect, nu este etic să taxezi relațiile de bună fraternitate, înțelegeți ce zic?

Eu, la rândul meu, înțeleg care este principiul comisionării tranzacțiilor, dar cred că mai uman și mai corect este să nu intervii în relațiile dintre frați sau dintre copii și părinți, pentru obținerea de foloase…

Greșesc?