Să zicem că eşti profesor de matematică şi că ai un prieten pe la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi că el, culmea, se ocupă, printre altele, şi de olimpiada judeţeană la matematică. Ei, îi propui nişte subiecte din afara programei şcolare, astfel încât doar elevii tăi să cunoască materia.
Evident, restul profesorilor habar n-au de ceea ce se întâmplă dincolo de culise şi îşi educă elevii conform programei. La olimpiadă, însă, află subiectele, se crucesc, şi fac contestaţii. Oricum, notele nu cresc prea mult. Tu eşti cel mai bun profesor de matematică din judeţ, deci ai cele mai mari tarife la meditaţii. 100 de lei pe sesiune, să zicem. Restul, n-au decât să-şi sufle în buzunare.
Nu-i aşa că este un model economic performant? Adică elevii tăi sunt şi vacile de muls (30 de litri pe sesiune, de elev), dar sunt şi uneltele de marketing. Doar oferi meditaţii de calitate…
