Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
E o mică-mică diferenţă între felul în care percepe naţionalismul un urban faţă de un ţăran.
(“Ţăran” nu nepărat în sensul meseriei de agricultor, ci de tip obsedat de relaţiile sociale conservatoare şi care cunoaşte pe toată lumea până la al şaptelea neam: “tu să nu vorbeşti cu Costică din capu satului, că e beţiv. Să nu te bagi cu Mitică din capătul celălalt al satului, că e hoţ. Şi să nu umbli cu Maricica fiindcă e curvă. Şi nici cu Vasilica, fiindcă mă-sa a fost curvă” 🙂 )
Un urban (cuvânt care în ultima vreme a devenit insultă, alături de “ai studii superioare”) are alt mod de a lega relaţii, tinde mai degrabă să se solidarizeze cu unii care vorbesc ca el, au activităţi comune (de la programare în C++ la cluburi şi baruri) şi un limbaj comun.
Păi, până la urmă, nu sunt fix aceeași chestie? Că și țăranul tinde mai degrabă să se solidarizeze cu unii care vorbesc ca el şi (cu) un limbaj comun.