Nici ţăranii nu mai sunt ce au fost

Nici ţăranii nu mai sunt ce au fost. Acum s-au modernizat. Acum nu mai sunt ţărani, sunt cowboy, că deh, este poetic să stai la curu vacii, la propriu, să te plimbi săptămâni întregi prin miros de bălegar, este poetic să te doară fundul de la şa şi spatele de la atâta călărit.

Oh, da, este chiar mişto să nu poţi să faci baie sau duş cu zilele, deşi canicula e în floare. Este frumos să umblii din loc în loc fără a te aşeza niciodată la casa ta, pentru că nu ai bani sau ocupaţia de paznic la vaci nu-ţi permite. Şi este bestial să te afli la capătul greşit al pistolului unui cretin, în pustietate.

Când îi văd pe câte unii îmi dau seama că habar n-au ce înseamnă să fii cowboy. Am văzut câţiva cowboy de-ai noştri. Se vedea pe feţele lor bărbierite cu Nivea ciumeagă şi mirosind a ceva parfum scump faptul că habar nu au cum să se urce pe un cal, darămite să-l şi călărească. De trap nici nu mai zic, cred că le săreau ochi din cap, nu altceva.

Mâinile le erau date cu ceva cremă, se vede, şi n-aveau nicio bătătură. Cică ăştia sunt oameni care să ţină lopata de bălegar în mână fără să vomite. Sau, la ce aere aveau, să mănânce fasole, 4 zile din şapte… Plus că este şi o faţă nevăzută a vieţii de cowboy şi se cheamă goioco di mano, că deh, de unde naiba femei în pustietate?

Halal! Urăsc ipocrizia! Urăsc genul ăsta de oameni care se costumează în ceva doar pentru că li se pare lor trendy, fără a şti nimic, însă, despre ceea ce încearcă să pretindă. Billy The Kid s-ar răsuci în mormânt dacă i-ar vedea…