Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
da, cateodata imi dau seama din tonul vocii si de obicei nu dau bani celor care cer. insa in alte situatii ,instictul s-a dovedit a fi cea mai buna arma a mea.
Vrei/ poți să detaliezi și alte situații, când instinctul s-a dovedit a fi cea mai bună armură? =)) Băgăcios ce sunt și eu!
Am incredere in instinctul meu. Oricum de dat bani nu le dau(eventual un sut in fund), deci nu se pune problema.
De obicei instinctul imi spune daca sa plac sau nu o noua cunostiinta. Daca instinctul imi spune ca e o persoana de toata jena (rea, prosata, pupincurista, sau mai stiu eu ce…) apai persoana aia nu are ce cauta in preajma mea. Si pana acuma nu m-am inselat. Daca nu mi-a placut o persoana, pana la urma s-a dovedit a fi asa cum credeam.
Poate e și un mecanism de retroacțiune aici. =))
La ăştia care mai vând câte una alta şi nu se dau surdomuţi mai iau câte ceva, bine nu iau carţi de rugăciuni sau icoane sau chesti din astea. Doar dacă îs utile.
E de apreciat că totuşi fac ceva, şi nu cerşesc.
Da, e de apreciat.
Pe mine chestiile astea ma lasa rece….eu…zic nu fara sa clipesc!
Înseamnă că sunt eu mai ciudat.
Eu am foarte mare incredere in instinctul meu desi mi s-a intamplat de cateva ori sa gresesc. 🙂
Păi no, nimeni nu e perfect.