Astăzi ar fi fost ziua lui Ceauşescu, fi-i-ar betonul greu. Aş fi putut scrie nişte cuvinte despre cât de mult urăsc eu comuniştii, însă am ceva mult mai bun, care să ne arate ce-am avut şi ce ne-a fost furat, ce a fost distrus de către ei, ciuma roşie. Din păcate, însă, cu tot efortul pe care sunt dispus să-l depun, nu cred că o să termin astăzi.
Este vorba despre un număr mare de fotografii vechi cu municipiul Bucureşti, fotografii pe care le-am primit de la un cititor, şi care au nevoie de un pic de procesare digitală, care procesare se face manual, în funcţie de poză, astfel că, din cauza numărului mare de poze, peste 100, operaţiunea durează extrem de mult.
Îmi pare sincer rău că nu pot face mai mult şi mai repede. Sper, totuşi, să merite întârzierea, pentru că fotografiile pe care le am fac cât toate cuvintele. O să vedeţi!
Oricum, când am devenit pionier am fost foarte trist, chiar am plâns. A trebuit să îl pup pe nenea de la partid, un jegos nespălat în costum gri închis, care puţea a votcă şi a Carpaţi fără filtru.
:s Nu-l mai ştiu cum arată (avea o faţă de funcţionar de partid, agarici, p-acolo), dar m-am gândit serios că dacă l-aş recunoaşte i-aş f*te o flegmă între ochi şi nişte carabe după ureche! :s
P.S. Mi-a plăcut cadoul luat la Washington. Ştii tu… Cred că Voronin se zvârcoleşte noaptea în pat de ciudă, fi-i-ar şi lui ţărâna grea, de morţi numai de bine, amin!
Amin