Lama lui Occam

- Ori sunt prost și botanist, ori sunt incult și botanist.

Mi-am luat piersici. Tipul, către mine, spre a-mi mai vinde ceva:

- Nu doriți și nectarine?

- Nu, că nu-s românești. Nu iau decât ce e românesc.

- Domnu’, dar vai, nectarine am avut dintotdeauna.

Ieri am mâncat nectarine. Dar am o nelămurire și trebuie să întreb:

- De când și până când putem măcar spune că avem nectarine în România?

Io știu că nectarinele sunt un fel de piersici, OK, dar chiar să crească în România? De când? Că io când eram țânc n-am văzut piersici de-alea cu pielea fină. Așadar, sunt prost și botanist, sau incult și botanist? Care-i faza?

Dacă ți-a plăcut acest articol, recomandă-l și altora folosind butoanele pentru Twitter, Facebook și Google +1.
Acest articol a fost publicat în Personal. Salvează legătura permanentă. .

4 răspunsuri la Lama lui Occam

  1. claudia spune:

    Da, nectarinele "cresc" si in Romania. Ca n-ai vazut pe vremea copilariei tale asa ceva e logic. Si normal. Nici eu n-am vazut sau mancat si totusi existau. Ce, ai mancat in copilarie sharon? Sau guave? Nu mai zic de litchii, maracuya sau carambola. =D

  2. Ana spune:

    Nici eu nu le stiam pe vremea cand eram mica. Si multa vreme am si refuzat sa le incerc – probabil sunt naspa, piersicile is mult mai bune. Doar ca dupa ce le-am incercat au ajuns sa-mi placa mai mult ca piersicile – chiar saptamana asta am mancat niste nectarine dulci si parfumate… mmmm!

  3. Robin Molnar îi spune lui claudia:

    =D Nu cred că am văzut fructele la care te referi. =D De mâncat nu mai zic. =D

  4. Robin Molnar îi spune lui Ana:

    =D Eu sunt conservator, așa că îmi plac piersicile normale. =D E o chestie psihologică. =D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.