Câteodată, seara, am chef să-mi opresc creierul, să se închege pasta (aşa este când ajung acasă) din el. Ca atare, am chef să mă uit la un film lejer, ceva. De genul serialelor poliţiste. Eh, aici îmi dau seama că netul meu mă urăşte. Să vedeţi drăcie de ce.
Dacă stau pe scaun la computer n-are nici pe naiba. Merge bine, nu pot să mă plâng. Câtă vreme nu trec de 1 megabit pe secundă n-are treabă. Ei bine, dacă cumva mă bag în pat, am supt-o. Pentru că începe să dea rateuri şi filmul la care mă uit nu mai rulează, nu se mai încarcă, nu mai merge ceva, orice, astfel încât eu trebuie să mă ridic din pat şi să fac ceva cu mouse-ul (click, refresh, chestii).
Pe bune, fie e ceva semn, şi nu sunt superstiţios, fie mă urăşte conexiunea şi mă ia de prost. Ba chiar am făcut un experiment. M-am uitat ieri (Duminică, adică) la House, serialul ăla cu doctorii. M-am uitat la două episoade şi jumătate fără nicio problemă. M-am pus în pat. În câteva minute a fost gata toată relaxarea mea, fiindcă m-am umplut de nervi. Evident, se oprise filmul şi nu se mai încărca.
Sfătuiţi-mă ce să fac! Oare o merge cu exorcizarea? Mulţumesc.
E de la wireless-ul ăla, bre. Cât timp stai pe scaun, ecranezi semnalul și când te duci în pat, gigel ăla care încearcă să te hackerească prinde semnal mai puternic
=D Credeam că spui că atâta timp cât stau pe scaun fac pe releul şi am recepţia mai bună. =D