Unele lucruri nu se schimbă niciodată. De exemplu aseară am ieşit cu un prieten în oraş ca să mai povestim (printre altele mi-a povestit cum a făcut 27 de ore până acasă, cu două avioane şi două trenuri), pentru că aveam multe de recuperat, el lucrând în Geneva şi, ca atare, fiind mai mult plecat.
Şi am povestit, desigur, până pe la ora 1,30 când, deja, vinul roşu şi demidulce, cel mai probabil de Recaş, a început să ne doboare. Aşa că am plecat, un pic obosiţi fiind, datorită orei târzii. De dimineaţă soră-mea, draga de Biencuţa, mi-a văzut faţa şi, cu o voce delicios de haioasă, parţial inocentă şi parţial vinovată, mă întreabă:
- Ţi-e puţin greţică?
Şi începe să râdă suspect…
Aha! Deci d\’asta te lăfăiai prin pat pe la prânz
Mie greţică nu îmi este deobicei… dar mă doare tavanul a doua zi… mai ales când stau până la ora 3 juma…
Ahaam citit cateva volume… si urarea de aseara era \”Merri in Chrasma\”