Unora le-a păcut filmul Avatar, altora nu. Logic. Că aşa-i normal. Mie nu mi-a plăcut în mod deosebit. Mă joc Fallout 3, deci sunt obişnuit cu grafica de calitate. Dar nu grafica este relevantă aici, că nu judecăm o carte după copertă sau text, ci după conţinut (a se remarca diferenţa de nuanţă). Or, mie mi-a plăcut ideea.
Dincolo de grafica excepţională a filmului, subiectul este unul interesant, de acolo şi numele. Avatar. Avatarul este o imagine care ne reprezintă pe internet. Iar cuvintele de la începutul filmului:
- Remember, this is not Earth, this is Pandorra!
se pot traduce, filozofic şi la obiect, prin:
- Adu-ţi aminte, nu eşti în viaţa reală, ci pe internet.
Ca atare, cred că filmul nu se referă la o lume imaginară numită Pandorra, ci la internet, văzut ca şi o cutie a pandorei. În film avatarul era condus de om atâta timp cât omul era treaz. Adică pe internet poţi intra doar când eşti treaz. Mă rog, cel puţin momentan. Şi e logic, viaţa avatarului pe planeta Pandorra era doar o extensie a vieţii omului în baza de pe aceeaşi planetă. La fel este şi cu internetul. Viaţa virtuală este doar o extensie a vieţii reale.
Mai mult, pe internet oricine poate fi orice, sau pe acolo. Exact ca în film. Aşa că, după părerea mea, desigur, filmul are o puternică conotaţie filozofică şi dezbate o temă de actualitate a secolului 21: viaţa virtuală versus viaţa reală. Dincolo de grafica excepţională se ascunde ceva: managementul vieţi virtuale, a extensiei vieţii reale şi lupta dintre real şi virtual, precum şi interferenţa dintre viaţa reală şi cea virtuală, simbolizată prin distrugerea copacului, cu sensul de: orice fel de viaţă virtuală ai avea, viaţa reală te va ajunge mereu din urmă.
Din păcate mulţi văd dar puţini pricep.
