Peștele l-am curățat, l-am acoperit cu felii de măr și l-am dat la cuptor, inițial la foc mic, într-o tavă acoperită cu folie, după care, când carnea era aproape făcută am întors peștele și am descoperit tava, lăsând-o la foc mediu, lăsând feliile de măr să acopere peștele.

Mi-a ieșit asta (deși, trebuie să admit, setările aparatului erau pentru noapte, nu știu cum de am uitat):

Macrou la cuptor înăbușit cu mere, cu garnitură de cartofi natur și roșii de grădină

No, sănătate.

Ciolan de porc afumat la cuptor cu garnitură de cartofi copți și morcovi

Se servește cu mujdei și, preferabil, un vin bun.

P.S. Ținând cont că n-am mâncat mai nimic aproape două zile, cred că nu se pute problema îngrășării mai ales că nu l-am mâncat pe tot, că e mai bun când e proaspăt.

Ca să fie treaba oablă, țin să precizez că am folosit roșioare de proveniență sălbatică, adică nu de pescărie. Ceea ce este un mister: sunt oameni care pescuiesc lacurile din țară și duc peștele la centre de colectare special amenajate lângă baltă? Nea Puiu, cum e?

În fine, am luat de la Kaufland niște roșioare eviscerate la pungă, congelate, așa că le-am lăsat să se decongeleze peste noapte. Apoi le-am curățat de solzi, firește, le-am mai spălat încă o tură, după care le-am dat la cuptor, la foc mic, timp de o oră, poate o oră și jumătate, într-o tavă unsă cu puțin ulei de porumb.

Apoi,  după ce s-au gătit, le-am scos pe o farfurie cu niște prosoape de hârtie pe ea, la scurs și răcit, fiindcă mie îmi place peștele la temperatura camerei, și m-am apucat să fac mămăliga și mujdeiul. Și nu, n-am condimentat carnea de pește, deloc. Deși, dacă îmi recomandați cu ce s-o condimentez, îmi mai fac o tură.

Mi-a ieșit asta:

Roșioară (pește de apă dulce) coaptă la cuptor, cu mămăliguță

No, sănătate!

Pentru asta, am decongelat pulpele, le-am curățat și le-am pus în tavă cu un pic de ulei și am condimentat carnea cu un pic de piper, Mirodenia și boia de ardei iute, după care am acoperit tava cu folie de aluminiu și am dat la cuptor la foc mic, ca să fiarbă carnea în suc propriu.

Apoi, peste vreo oră și un sfert, cam când mirosea puternic a supă, am scos tava de la cuptor, am dat folia jos, am întors pulpele, le-am condimentat și pe partea cealaltă și le-am dat din nou la foc acoperit, punând folia la loc.

La final, când carnea era bine pătrunsă, am dat folia jos și am lăsat carnea descoperită în tavă, la cuptor, pentru un sfert de oră, la foc mare.

Cartofii natur i-am făcut după rețeta obișnuită, tăind cartofii precum niște cubulețe mici, dând la fiert, condimentând cu verdeață și Mirodenia (îmi place, da), punând și un pic de boia iute, dar nu în exces, ca să nu iasă roșii.

Mi-a ieșit asta:

Pulpe de pui picante, cu garnitură de cartofi natur ușor picanți

No, sănătate!

Compoziția de marinare era formată din Mirodenia, piper și boia de ardei iute, fiindcă mi-am dorit să gătesc ficățeii ușor picanți. Apoi, dis de dimineață, i-am pus la tavă cu două linguri de ulei, acoperind tava cu folie și dând la foc mic, ca să se pătrundă, fiindcă nu am tăiat ficățeii.

Garnitura din legume colorate am făcut-o din mazăre galbenă, mazăre verde, ardei și morcovi, cu pătrunjel.

Mi-a ieșit asta:

Ficăței de rață picanți înăbușiți la cuptor, cu garnitură de legume colorate

P.S. Da, îmi place mazărea.

La fel ca în rețeta precedentă, am luat carnea de somon, de data asta file, am presărat-o cu piper și sare și o felie de lămâie, după care am dat tava acoperită la foc mic, iar când a fost gata am uns-o cu puțin mujdei de smântână și usturoi, doar o idee (că eram în timpul programului), pe carne văzându-se urmele de la lămâie, eu mâncând carnea de pește în general rece.

Mi-a ieșit asta, după ce am răcit carnea cu doar un strop de mujdei, cât să se pătrundă un pic (ce-i drept, nu m-am putut abține și am pus și peste cartofi, la servire):

File de somon cu cartofi natur (și mujdei de smântână cu usturoi)

No, sănătate!

Dis de dimineață, m-am trezit și am spălat carnea, după care am pus-o într-o tavă cu un pic de ulei, am presărat niște piper pe carne și am pus câte o feliuță le lămâie pe fiecare bucată de carne, după care am acoperit tava cu folie și am dat-o la cuptor, la foc mic, vreo o oră, poate un pic mai mult.

Apoi, când am venit acasă pentru masa de prânz, mi-am făcut repede garnitura de legume congelate la grătar, și mi-a ieșit asta:

Somon înăbușit cu lămâie la cuptor, cu legume la grătar

Și nu, în continuare nu prea îmi place somonul.

Dis de dimineață, pe la 8,30, m-am trezit, m-am aranjat și m-am pus să gătesc, spălând pulpele și crestându-le în câteva locuri, astfel încât să pot împăna pulpele cu niște usturoi în teacă (necurățat).

Apoi peste pulpe am pus, cu generozitate, piper și Mirodenia, pentru e face pulpele să se gătească într-un fel de supă proprie, acestea fiind într-o tavă acoperită cu folie de aluminiu, la cuptor, la foc mic. Între noi fie vorba, secretul când gătiți carne tare este să folosiți focul mic, cel mai mic, chiar dacă gătitul durează două ore și jumătate, trei.

După ce am pus pulpele la cuptor, m-am ocupat de garnitură. De cu seară am pus mazărea galbenă la înmuiat într-un vas cu multă apă (ea se umflă), așa că dimineață am călit un pic de ceapă peste care am pus mazărea și apa și am dat la fiert, alături de niște boia iute, piper, busuioc, pătrunjel și câteva boabe de muștar.

Astfel, am lăsat la fier mazărea cam o oră, la foc mic spre mediu, iar pulpele le-am lăsat cam o oră și jumătate, fiindcă trebuia să plec la muncă. Apoi, în pauza de masă m-am întors acasă, să-mi termin mâncarea. M-am uitat la pulpe, erau destul de făcute, dar nu prea rumene, așa că am scos folia de pe tavă și le-am dat așa la foc mic încă mai puțin de o oră, iar garnitura am terminat-o punând un pic de pastă de roșii și niște usturoi și dând-o la foc mic.

Astfel, mâncarea a fost caldă și delicioasă, cam așa:

Pulpă de curcan la cuptor, cu garnitură de mazăre galbenă

În primul rând, la Kaufland am găsit carne de mânzat la caserolă, pregătită ca pentru șnițel, într-o caserolă fiind două astfel de bucăți, de dimensiuni decente. No, am luat carnea și am spălat-o, și, întrucât era deja tăiată decent, am pus-o direct în tavă, cu un pic de ulei.

Peste carne am presărat niște piper negru măcinat, niște Mirodenia de la Fuchs și, pentru a face friptura fragedă, le-am acoperit cu felii de ceapă, apoi am acoperit tava cu folie de aluminiu și am dat-o la cuptor, la foc mic, vreo două ore (da, m-am trezit de dimineață). Ca și opinie personală, carnea de vită sau de mânzat iese mult mai bună dacă este acoperită cu morcovi și ceapă. Dar să revin.

La prânz, m-am dus acasă și mi-am curățat niște cartofi pe care i-am tăiat cubulețe mici, cartofi pe care i-am pus la fiert cu un pic de sare, apoi am scurs apa de pe ei, am pus o lingură de unt și niște sare deasupra, pe lângă niște pătrunjel și usturoi, și i-am amestecat cu lingura, obținând la cartofi acel aspect delicios între cartofi natur și cartofi piure, aspect total intenționat:

Friptură de mânzat cu garnitură de cartofi fini

Când ați mâncat ultima dată

De cu seară am pus stavrizii la decongelat pe o farfurie plată, apoi m-am trezit de dimineață, i-am curățat spălându-i bine și golindu-i de mațe și le-am tăiat capetele, după care i-am așezat într-o tavă cu un pic de ulei, așezând câteva felii de lămâie pe fiecare trunchi de pește, acoperind tava cu folie de aluminiu și dând totul la foc mic sau mediu cam o oră și jumătate, întorcând peștele de pe o parte pe alta la jumătatea perioadei.

Am făcut și o garnitură simplă de legume la grătar, că n-am mai mâncat de mult și-mi era poftă. Mi-a ieșit asta:

Stavrid înăbușit cu lămâie la cuptor, cu garnitură de legume la grătar

No, poftă bună.

P.S. Nici n-are rost să vă chinuiți cu solzii aceia tari, specifici acestui pește. Se vor desface direct de pe carne când peștele va fi fost gătit, iar cele câteva oase rămase chiar nu deranjează cu nimic.