Drăguții de la Kaufland

Bine, cu ghilimele de rigoare. Nu mai pot să tac, așa că vreau să mă plâng în legătură cu niște chestii pe care le-am observat la ei, chestii de bun simț, desigur.

1. Toate, dar absolut toate cojoacele angajaților sunt jegoase, murdare. Știu că ele costă bani, dar la 20 de angajați, cam cât are în medie un magazin, considerând că un cojoc din acela costă vreo 50 de lei, investiția de 1000 de lei mi se pare neglijabilă. Oare este atât de greu să le oferi angajaților un cojoc de schimb? Nu de alta, dar sunt convins că nu le poartă atât de jegoase de plăcere, ci pentru că n-au când să le spele, având unul singur și muncind zilnic sau, oricum, aproape zilnic.
2. N-au roșii. În Iunie. Am fost ieri, aveau, am luat câteva. Am fost azi, că mi-am pus în gând să-mi fac un ghiveci de văcuță. Veți vedea ce-a ieșit, dacă nu o să-mi fie prea poftă și o să-l mănânc pe tot. Să nu divaghez. Io, dacă eram director, țineam la imaginea magazinului și mergeam personal să iau roșii din piață, să le vând, chiar și în pierdere. Pentru că dacă sunt clienți ce nu găsesc produsele de bază, aceștia s-ar putea să nu mai revină. De exemplu eu. De acum o să-mi iau de pe la chioșcuri. Măcar acolo știu sigur că găsesc. Plus că sunt mai ieftine.
3. N-au ceafă de porc marinată. Adică, no, în general au. Dar din șapte încercări, personal n-am găsit decât de trei ori. Ceea ce este revoltător. Pentru că materia primă, ceafa, o au în magazin, la vânzare. Poate celor de la magazinul de afară le este lene să o și prăjească, nu știu, nu este problema mea. Dar mie mi se pare nesimțire. Și nu, nu vorbesc de ore nesimțite, ci de ore decente: ora 18 în timpul săptămânii, când iese lumea de la muncă și i-o fi foame, sau la prânz, în week-end.
4. N-au legume românești. Adică, no, au, dar pe alocuri. De genul cartofilor. Sunt absolut sigur că sunt sere care produc (roșii, ardei, etc) și care ar vrea să vândă. De ce să trimit bani făcuți în România taman în Olanda sau, mai rău, în afara UE, în Turcia sau China? Prefer să nu cumpăr.
5. Se prostesc la brânză. Deci mor, ca să transporți cașcavalul Delaco din Slovenia sau unde naiba se face, produci poluare. Și e plin raftul de lactate de ele. În schimb, Dumnezeule, de la Napolact am văzut un singur sortiment de cașcaval: Brânză Olanda. Inițiam am crezut că-s io bou și nu văd bine. Dar m-am uitat atent, la toate produsele. Și n-am mai găsit. Și, mai grav, ăștia de la Napolact au niște cașcaval afumat de, Doamne – Doamne, stă mâța în coadă, cașcaval pe care-l mâncam în loc de pâine, nu altceva. Să nu mai spun că fabrica de la Napolact este la o aruncătură de băț. Nu, ei aduc din Honolulu și Kamceatka că le iese mai mult profit. Probabil proverbialii treizeci de arginți.

Așa nu se mai poate. Nu mai accept eu.