Dom’ne, pentru o mizerie de chitanță de 37 de lei am stat o oră la coadă, fără posibilitatea de a face altceva, deși trebuia să acționez în contratimp cu o mână de instituții de-ale statului. Totuși, țin să evidențiez niște aspecte:

1. Se intra pe pile în incintă. Puleții ca mine stăteau în tricou și cămășuță cu mîneci scurte, mersi IGI de cămașă (!), la șapte grade Celsius, pe ploaie, iar șmecherașii cu pile prin CEC Petroșani intrau prin ușa închisă ca la ei pe glie, chestie care m-a înfuriat peste toate. Pile, înțeleg! Bă, dar respectul față de client unde îi? Adică noi eram batjocoriți pe față:

- Stați în frig, papagalilor, că ăsta e de-al meu.

Chiar am făcut gură, că altfel nu se putea, și ne-a deschis duduia ușa, să intrăm care unde avem treabă, să nu mai degerăm pe frigul ăsta nesănătos.

Înăuntru, la fel, care avea pile, mergea la ele, iar ele mergeau la casierie cu foile, să nu stea coioșii la coadă, ca pulimea. Ce Dumnezeu?!? O să fac niște reclamații la București pe chestia asta, după ce m-adun de pe drumuri.

2. Ghișeele…

- Câte ghișee aveți?
- 15.
- Și casierii?
- Ăăă, două.
- Ce face?

3. Au ăia niște imprimante matriciale acolo, ultimul răcnet pe vremea lui Arhimede. Pluto Platon, însuși, și-a scris opera cu haifone-ul conectat la una din asta, de scrie o jumătate de rând pe secundă. Adică stai o jumătate de minut să listeze chitanță. Nu am numărat, sunt subiectiv, dar mie așa mi s-a părut…

Oricum, nu mi s-a părut sexy faptul că CEC s-a zgârcit la imprimante în defavoarea timpului clienților.

4. De ce o bancă comercială are monopol în a încasa taxele pentru înmatriculări și amenzi și ce-o mai fi? De ce nu aș putea să mă duc la o altă bancă să plătesc, doar în același cont se virează banii!

P.S. Dacă ăștia de la CEC nu erau căcăcioși și serviabili pentru cercurile lor, nu trebuia să-mi mai iau încă un liber să-mi rezolv ce aveam de rezolvat. Am zis.

1. Portarul, cel care a dat primul pumn, n-are ce căuta pe stadion. Nu e fair play, nu e demn, trebuie scos afară în șuturi. Și lăsat acolo, afară.
2. S-a vehiculat că ăla care a dat gol s-a bucurat aproape de galeria adversă, ofticându-i. Cei care ar fi în stare să facă moarte de om pentru o competiție fundamental sportivă n-au ce căuta pe stadion. Și aici mă refer la suporteri.
3. Ca să n-o lungesc nenecesar, îmi permit s-l citez pe Mihnea:
   

   Paszkany, Walter, Andone, Niculescu, Cadu, Bornescu şi voi, ăia care vă găsiţi sensul vieţii strigând “Pizdelor” de sus, din peluză, ăsta nu e oraşul vostru.

Dar mai e ceva. Toate acestea se întâmplă pentru că sponsorilor competiției nu le pasă de ceea ce se petrece cu adevărat pe stadion, câtă vreme ei își văd reclamele afișate și, cu părere de rău, cred că este corect să-i numesc patronii violenței sportive de la Cluj.  Sau sponsorii bătăii, dacă vreți.

Astfel, adevărații vinovați, cei care bagă bani în bătaia publică de pe stadioane pentru a-și afișa siglele, sunt (în ordinea apariției din video-ul de mai sus): Cosmote, Nike, Banca Transilvania (banca mea de suflet, fir-ar!), Devin, Ageximco, Scutul Negru, UTI, Pepsi, Consiliul Județean Cluj (vă dați seama de implicații?), Romprest, LunchBox, Iulius Mall, Roxer Grup Xerox, Artis, Radio România Actualități (?), Jidvei, o companie de imagistică medicală (ce potrivit!), Jamgosine (?), Bet365.com, Acuarela, CupaCorporațiilor.ro, Bose, VIO Grup și alții pe care, cu toată bunăvoința, nu i-am putut desluși.

Dacă ei ar impune niște standarde de comportament, astfel de incidente ar fi de domeniul trecutului. Nu înțeleg de ce n-o și fac, totuși. Ce câștigă de aici? Cine câștigă de aici? În niciun caz civilizația sau sportul. Oricum, sper că prin nominalizarea lor voi ajuta la producerea unei schimbări benefice. Sau sunt prea optimist?

Zoso scria despre concursurile de Like-uri de pe Facebook, iar Andrei despre mafia care s-a făcut în jurul lor. Chestia este că fenomenul s-a generalizat și acum pe orice platformă ai face, se întâmplă ca-n exemplul următor:

Nu doar pe FB, pe orice sait unde-i rost de câștigat premii. Aveam un site unde puteai să votezi doar dacă aveai cont. Tipa și-a făcut vreo 50 de conturi și-și vota poza. 50 cu adrese de e-mail de genul monica1, monica2, monica3 etc. Le-am banat și a început să comenteze că de ce o banez, că merită etc. Și mai sunt încă vreo 3 persoane pe care le-am văzut participând la o mulțime de concursuri, fraudează și apoi se dau victime.

Fără link

Oamenii ăștia sunt ca jucătorii de alba-neagra din benzinării și ca hoții de buzunare, pentru că fraudează și fură, ne-aducând plusvaloarea cerută de competiție, plusvaloare care să acopere valoarea premiilor oferite de organizatori. Oamenii ăștia sunt precum leneșii care preferă să trăiască din mila statului pentru că, la fel ca și cei care mulg sistemul de asigurări sociale, aceștia mulg sistemele de organizare a concursurilor.

Până la urmă, concursomanii ăștia sunt precum babele ieșite la pensie la 38 de ani pe caz de boală imaginară și care strâng ajutoare peste ajutoare peste subvenții și compensări , pentru că întocmai precum acestea, concursomanii depășesc o limită a bunului simț și a decenței întrucât simt ei că au drepturi. Și întocmai precum acestea, când sunt prinși cu mâța în sac, se dau cu fundul de pământ, amenință cu judecata și se revoltă cu tupeu împotriva abominabilului abuz de a fi căutați la cinste și omenie.

E o treabă și cu judecata asta, dacă stai să e gândești. În calitate de cetățean care abuziv a fost trimis în judecată pentru ceva ce a scris pe blog, pot spune că este foarte greu să-i explici instanței ce s-a întâmplat, când ești nevinovat. Când ești vinovat, cu atât mai greu trebuie să fie. Așa că mai simplu ar fi ca organizatorii care sunt atacați de concursomani să apeleze la poliție, întrucât vorbim despre fraude pentru atragerea de foloase necuvenite, fapte penale. Poate părea pueril, dar statul trebuie se învețe să-și dezvolte structurile necesare pentru a ne proteja atât împotriva abuzurilor fizice cât și asupra acelora cibernetice.

Revenind la concursomani, cred că cel mai simplu mod de a-i scoate din joc este să organizezi concursuri de creativitate, cu juriu, de genul SuperBlog sau Pyroflam. Doar așa poți obține plusvaloarea necesară. Însă, din păcate, pentru anumite tematici, grupuri țintă sau scopuri de marketing, astfel de concursuri sunt impractice.

În fine, eu nu m-am dumirit cu o chestie: în calitate de participanți de bună credință, cum ne putem proteja de concursomani?

Pe scurt, la finele lui Aprilie am vândut o placă video nouă în valoare de 649 de lei. Și până vineri n-am primit banii, Netbridge pretextând că nu au primit banii de la curier. Numai că azi dimineață am sunat la compania de curierat, să-i întreb de sănătate și alte virtuți. Și de bani. Așa am aflat că banii au fost livrați către Netbridge Services SRL mai demult.

Adică țeapă.

Eu am livrat produsul de urgență, că m-am angajat să-l livrez în trei zile lucrătoare, curierul a venit după el în ziua stabilită și l-a livrat omului a doua zi, omul confirmând în aceeași zi că totul e OK, curierul a confirmat a doua zi livrarea… și de aici e mister.

Mă rog, era.

Deci curierul a trimis banii care au ajuns la Netbridge Services SRL care a uitat să mi-i și livreze sau ceva. Or, întrucât întârzierea nejustificată a plății către mine este o încălcare flagrantă a înțelegerii noastre, conform TOS de la Okazii.ro, după amiază o să-mi fac timp să contactez autoritățile cu privire la faptul că Netbridge Services SRL trebuia să-mi trimită banii a doua zi după primire, ceea ce nu s-a întâmplat.

Frumos, nu?

P.S. Cireașa de pe tort este că le-am și plătit un comision de 4 euro ca să-mi dea țeapa asta…

L.E. Și, când colo, ce să vezi? Exact când să scot extrasul de cont, să-i reclam pe amicii de la Okazii.ro, m-am trezit că mi-au virat banii în cont…

Ei bine, soră-mea a văzut o fază epică. Una dintre babele cu bilet la Transmixt/ Transcom sau cum Trans-naiba s-o chema una dintre firme, când autobuzul de la LD nu a venit – irelevant de ce – baba a început să facă scandal, că pasagerii cu abonament pe LD să nu vină cu Trans… ci să-și aștepte autobuzul.

Vă dați seama, Țața Leana era un fel de premier local și – pe o rază de cinci metri în jurul dumneaei – duhnea autoritatea…

Mai mult, întrucât Hăpria este mai aproape de Alba Iulia decât Huhurezi (e un nume fictiv, doar nu era să țin minte numele tuturor localităților), oamenii plăteau un preț promoțional pe ruta în litigiu, cam un leu câțiva kilometri. Dar… ălora din Huhurezi le stătea în gât că ei plăteau 3,5 lei pe o distanță dublă, așa că au făcut scandal și… și-au pierdut autobuzul, că ăla de la Hăpria nu mai merge după ei…

Răutate gratuită de speța a doua…

O speță superioară de răutate ar fi una la care am fost martor ieri. Eram prin zona Piața Mărăști căutând să-mi iau trusă de prim ajutor și extinctor, că eu respect legea cu strictețe. Acolo, două femei pe la vârsta a doua vorbeau cu o a treia care, având un handicap vizibil la coloană, mergea încovoiată pe lângă ele.

Una dintre ele, ca să scape de ea, probabil fiindu-i rușine de handicapul femeii, îi spuse așa:

- Vai, Elena dragă, ce păcat că n-ai timp să mergem să mâncăm o înghețată la cofetărie. Dau eu! Sau, uite, grăbește-te, și noi te așteptăm aici la cofetărie (era în dreapta noastră).

Auzind asta, persoana cu dizabilități a început să se târască cât putea ea de repede spre unde avea treabă. Babele cele două nici nu s-au apropiat de cofetărie, doar vroiau să scape de ea.

Jegos. Să muiești un om deja muit e cam mult…

Spre seară, ascultând Murgu cum toarce, stăteam în mașină și studiam bordul, ca să nu am neplăceri în trafic. Ei, la un moment dat, două tinere cu aere de artiste, venind dinspre Fabrica de Pensule, sună la interfon la un număr oarecare și pleacă. M-am uitat cu drag negativ la ele. Chiar dacă, vorba aia, asta era doar răutate de speța a-ntâia.

Frumoase faze, nu?

Ei bine, dragii mei, dați-mi voie să vă răpesc un pic din copilăria rămasă și să vă spun de ce cară babele între trei și cinci sacoșe de haine cu ele: păi dacă stau la băi câte două săptămâni, și nu spală haine deloc, ele ce poartă?

Exact! Aia au babele în sacoșe, lenjerie murdară de mai multe zile și haine împuțite de transpirație, pentru că ele s-au dus la distracție, nicidecum să-și spele hainele de mână în cameră, dacă hotelul nu le oferă serviciul de spălare a hainelor!

Nu e îngrozitor numai gândul că unii stau cu chiloții murdari în sacoșă câte o săptămână sau două?

Îmi părea rău de dumnealui, văzând că are o familie așa de bolundă încât să încalțe cu bocanci un om ce abia putea să meargă, așa că am decis să dau o mână de ajutor. Apoi mi-am lăsat bagajul la mașină și m-am dus să-mi iau niște apă. După care m-am dus la toaletă.

Acolo, în fața ușii, singur, era moșul în cârjă, încercând să intre la baie, însă neavând mărunt cele două fise de 50 de bani necesare să descuie ușa, nu putea să intre. Să zicem că e normal să plătești să folosești o toaletă civilizată. Însă nu e normal ca la dispecerat să nu ai mărunt. Așa că nepotul moșului s-a dus să schimbe niște bani, să facă rost de cele două fise.

Ei, dar cum ăl ajutam pe om și-l așteptam în ușă pe nepotul acestuia să vină să-l ajute, un tip cu cioc care tocmai venea din ceva birou, trecând pe lângă ușa pe care – depășit de situație – o țineam cu spatele, îmi zice că ușa e automată și că s-o închid. Am luat foc, pentru că nu aveam soluții. Adică după mintea omului, trebuia să intru la baie cu un moș necunoscut și să-l ajut să se pișe, eventual ținându-l de mână cât se pișă…

Este inacceptabil! Dacă dispecerul – un tânăr impertinent – n-ar fi fumat și vorbit la telefon non-stop, ar fi putut să se ducă să schimbe niște bani, să aibă ce da la oamenii care ar fi avut nevoie la toaletă. Iar dacă tipul ăla cu ușa ar fi fost un pic mai decent, m-ar fi întrebat de ce țin ușa deschisă, să am timp să-i spun că cineva are o problemă, are nevoie de ajutor și că personalul autogării nu ajută.

Să vă stea leii ăia în gât, să vă trebuiască un leu să scăpați de faliment și să n-aveți de unde îl lua, nenorociților!

- Ce faceți, domnule? Eu sunt mai prost să-mi iau bilet, iar doamna nu? Dați-i bilet, așa cum trebuie, nu vă bateți joc de călătorii cinstiți! Să vă fie rușine.

Dar până când?

P.S. L-am luat pe controlor deoparte și i-am zis ce aveam pe suflet. A primit bine critica mea. O fi obișnuit?

P.P.S. N-ai bani? Stai acasă. Și eu m-aș duce mai des la Petroșani sau la mare, ce bicepsul meu!

Văzând omul că ăia vor să-i spargă ușa, a dat cu palma în ușă și a deschis ușa țipând la hoți. Care hoți erau calmi și n-au rupt-o la fugă, ci mergeau încet și normal, ca și cum ar fi oameni cinstiți. Frate-mio Rolly, auzind scandal, a ieșit și el. Ăia tot calmi erau. Doar că a dat cu un damf de spray lacrimogen, ca să fie siguri că nu-i urmărește nimeni.

În astfel de cazuri, dacă cineva vă încearcă ușa, soluția – așa cum a spus și Brontozaurel – nu este să vă luați cu ei la omor, ci să sunați la 112 să trimită poliția un echipaj. Pentru că – dacă vă intră în casă – de obicei sunt mai mulți iar o singură persoană este o victimă sigură, oricât de tare ar fi la bătaie. Și este important să nu pățiți nimic fizic.

Vecinul chiar se gândea:

- Bă, dacă intrau în casă? Dacă săream la unul – în legitimă apărare – iar altul mă înjunghia? Pentru ce muream?

Trebuie să unim mai mult ştiinţa cu spiritualitatea, arta medicală cu rugăciunea, cuvântul bun cu fapta de ajutorare, grija pentru sănătatea noastră cu grija şi pentru sănătatea celor din jurul nostru şi a celor mai departe de noi.

Sursa

Cu alte cuvinte, trebuie să unim religia cu știința. Care știință nu este nici democratică, nici ezoterică. Sau, după cum PreaPosedatul Daniil spune, să unim credința cu medicina, ca la 1700 toamna, când ăia mâncau fund de castor (Castoreum) și fecale de animal (Hyraceum) sau chiar praf de mumie (Pulvis Mumiae Verae). Între două mătănii în genunchi, pe coji de nucă – desigur – merge să te și înfrupți din căcăței parfumați și sfinctere puturoase din animale de pădure.

Dacă ar fi să ne luăm după Patrimoniarhul Daniil, ar trebui să scriem formula apei așa:

2H₂ + O₂ + mila lui Dumnezeu = 2H₂O în eter de Duhul Sfânt

Sau să calculăm densitatea așa:

ρ = masă / volum, când mila Domnului este constantă

Sau formulele de matematică ar trebui să arate așa:

(a + b)² = a² + Sfânta Treime + 2ab(Isus) – afurisenia necuratului + b², când Isus e numai unul.

Dom’ne, din contră, nu doar că avem nevoie de separarea statului de biserică, după cum bine au spus marii iluminiști, dar trebuie – pe mai departe – să separăm biserica de știință. Complet, nu așa. Activitățile ezoterice sunt la fel de științifice pe cât de liberală este profesia de vrăjitorie, ca să nu spun mai rău.

Nu doar că religia n-ar trebui predată în școli, pentru că nu e știință, dar nici n-ar trebui sponsorizată mai mult decât cercetarea științifică. Ba chiar, îndrăznesc să spun, când vine vorba de cercetare ÎnaltPosedatul ar trebui să fie ultimul care deschide gura, pentru că “particula lui Dumnezeu” nu sălășluiește în biserică, pentru că legile fizicii n-au fost descoperite la mănăstire și pentru că cercetarea serioasă nu se face între dogmele bisericești.

Sigur, în aparență, PreaNecuratul Daniil pare a vrea ceva bun – mai ales la un popor care amestecă știința cu “înțelepciunea” ezoterică – dar eu cred că tărie că așa ceva nu trebuie să se întâmple, întrucât singurele limite între care se permite cercetarea sunt cele date de cunoaștere, nu de dogme.

Rușine, ÎnaltPreaAfurisenia Dumneavoastră, domnule Daniil. Vedeți-vă de cele nelumești și lăsați știința în pace.