Am rămas frapat de o chestie. Veneam de la real,- şi, lângă bloc, am intrat într-un magazin să-mi iau o sticlă de suc de-ăla la 2,3 lei 3 litri. În fine, cumpăr sucul şi ies din magazin. Fac câţiva paşi, vreo 15 metri, când un tip bine îmbrăcat mă abordează:
- Ai un leu?
Nu-mi venea să cred, sincer, că e pe bune faza. Adică no, avea pantofi mai scumpi ca ai mei, geacă scumpă, din bumbac 100% şi căptuşeală de polyester, ceas de firmă, bluză de bumbac de bună calitate şi nişte blugi originali şi scumpi, probabil aduşi de dincolo, după croială. Deci nu-mi venea să cred. Mi se pare cam suspectă faza şi-i spun:
- Nu. N-am.
- Dar ceasul nu ştiţi cât este?
- [Bă, dacă vezi că nu poţi să mă faci de bani vrei să mă faci de telefon? Nu merge!] Habar n-am.
Mi se pare ridicol, jenant, urât, penal, să ai pe tine haine de 1000 de lei şi să cerşeşti. Gândindu-mă, cred că tipul n-avea bani de droguri! Aşa că mă bucur că nu i-am dat!
io l,as fi luat:
Bai frate, da tu nu ai 20.000 de lei? iti dau eu 10.000 si tu imi dai 20.000, ce zici?
Daca n-avea bani de droguri, crede-ma ca mai degraba isi vindea hainele inainte sa ceara. Si, dupa ce termina de vandut tot, mai degraba se apuca sa fure decat sa ceara. Daca era dependent si avea nevoie de bani, incerca sa faca rost de ei intr-un mod care sa-i permita sa stea cat mai departe de orice alt om.