Problemele generate de acest accord si implicatile sale, din pacate, depasesc aceste domenii si se extind asupra internetului si informatiei, iar in acest context ISPul va avea putere deplina in ceea ce priveste informatia pe care o accesezi pe internet si poate cenzura sau trimite date despre tine si continutul site-urilor pe care le accesezi detinatorilor drepturilor de copyright, deci ne putem lua la revedere la intimidate, anonimitate pe internet si accesul liber la informatii.

Companile mari, detinatoare de drepturi de autor si lobby politic, vor avea puterea sa cenzureze sau sa desfiinteze un site care publica orice ce incalca acest tratat. Sub drepturile de autor intra si logourile companilor respective si numele lor, deci daca vreunul dintre noi va vrea sa publice o stire negativa despre una din aceste companii, acea stire va fii cenzurata. Asadar, la revedere libertate de exprimare.

Sincer, ne-au facut-o americanii, iara. Ne-au fluturat sub nas legi extreme gen SOPA si PIPA, stiind ca nu vor fi niciodata admise din cauza reactiei populatiei, iar in secret reprezentanti ai tarilor semnatare, oameni care nu au fost alesi intr-un mod democratic, au negociat accordul ACTA.

Cine ne-a intrebat pe noi, plebea, de acest acord COMERCIAL? Nimeni. Nimeni nu a zis nimic, totul a fost tinut in secret, pentru ca stiau ca daca vor iesi la iveala prematur populatia nu va accepta nici in 1000 de ani o asemenea tampenie.

Nu uitati, ACTA este un accord COMERCIAL, nu o LEGE, iar Constitutia Romaniei garanteaza* libertatea de exprimare si accesul liber la informatii chiar si pe internet, iar aceste companii care au facut lobby pentru ACTA si ISP-ul care va monotoriza traficul nostru pe internet vor actiona intr-un cadru ne-constitutional .

“People should not be afraid of their governments. Governments should be afraid of their people. “

Din V for Vendetta

1. Află mai multe despre asta de pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Anti-Counterfeiting_Trade_Agreement
2. Enervează-te: https://www.eff.org/issues/acta
3. Și semnează petiția! E groasă, e groasă rău de tot, nu e de glumă! http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet/?cl=1530032804&v=12237

Notele bloggerului:

• Text primit pe mail de la un cititor.
• Petiția am semnat-o și eu, că mi se pare de bun simț.
• Întrucât acesta este cel de-al treilea mare rahat făcut de acest gen făcut de Guvern, pe această cale jur că nu voi mai vota cu niciun membru al puterii și cu nimeni din delegația oficială care ne-a reprezentat (atâta, că nu știu cine a semnat acolo și cu de la cine putere).

Adăugire ulterioară din data de 30 Ianuarie:

Buna ziua,

Va multumesc pentru mesaj. In Parlamentul European au fost multe voci care si-au exprimat ingrijorarea cu privire la continutul ACTA si am fost in permanenta una din acele voci – in martie 2010 am avut o prima rezolutie aprobata de plen, pe aceasta tema – in care, de altfel, ceream transparenta in negocieri si solicitam Comisiei “o evaluare a impactului aplicarii ACTA asupra drepturilor fundamentale si protectiei datelor, asupra eforturilor intreprinse in prezent de UE pentru a armoniza masurile menite sa asigure respectarea dreptului de proprietate intelectuala si asupra comertului electronic, inainte ca UE sa isi dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum si sa consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluari”
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-%2f%2fEP%2f%2fTEXT%2bTA%2bP7-TA-2010-0058%2b0%2bDOC%2bXML%2bV0%2f%2fRO

Tot in 2010 am semnat, alaturi de aproape 400 de alti colegi eurodeputati, o declaratie scrisa in care semnalam lipsa de transparenta a modului in care se lucra la ACTA si anumite aspecte foarte ingrijoratoare:
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2010-0317+0+DOC+XML+V0//RO

Iar spre finalul anului 2010 am initiat, impreuna cu colegi din grupul meu politic ALDE, dar si din grupul socialistilor sau al Verzilor europeni, o noua rezolutie pe aceasta tema – printre initiatori aflandu-se inclusiv raportorul ACTA, Kader Arif, care a demisionat zilele trecute, acuzand lipsa de transparenta si faptul ca recomandarile Parlamentului din rezolutii nu au fost luate in seama:
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+P7-RC-2010-0617+0+DOC+XML+V0//RO
Nu mi-am schimbat punctul de vedere din 2010 si pana acum.
Si, in mod constant, de cand am fost aleasa in Parlamentul European, in diferitele rapoarte si rezolutii care au fost votate, am fost si sunt in favoarea libertatii internetului si, in acelasi timp, am luptat pentru protejarea vietii private.
Cu prietenie,

Renate Weber

Îmi pare rău, dar trebuie s-o spun oricât de dubios – poetic ar suna, însă dintr-un penis de handicapat mintal, oricât de frumoasă ar fi ea, politica, tot n-are cum să iasă un geniu, ci un imbecil frumușel.

Eu, mai de grabă, aș protesta pentru schimbarea oamenilor:

1. Să fure mai puțin deloc și să-i arate cu degetul pe cei care fură.
2. Să se răzvrătească împotriva șefilor incompetenți numiți politic. Supunându-se autorității lor incompetente, le dau autoritatea de a-și asuma o falsă competență.
3. Să se gândească, precum la șah, minim trei mutări în avans. Și să se gândească cine beneficiază de pe urma oricărei acțiuni?
4. Să prețuiască valorile umane pe care pretind că le prețuiesc: cinste, corectitudine, muncă, justiție…

Îmi pare rău, dar fundamental oamenii sunt greșiți în țara asta. OK, poate nu eu, poate nu tu care citești aceste rânduri, însă cu riscul de a părea arogant, majoritatea românilor au niște standarde duble înfiorătoare:

1. Vrem remunerație pe merit, dar să nu uităm că toți trebuie să trăim.
2. Toți politicienii fură. Hai să-i alegem pe ceilalți.
3. La noi nu se gândește nimeni. Dar nici noi nu ne-am gândit vreodată la restul…

Îmi pare rău. Mi-e teamă că, în condițiile actuale, protestele sunt în zadar. Greșesc?

Pe de-o parte îi avem pe cei care au muncit, deseori pornind nu de la la zero, ci cu dezavantaje de tot felul, de la minus unu cum ar veni, oameni care au un anume succes și o brumă de prosperitate câștigată prin muncă asiduă și constantă, prin dăruire și conștiința lucrului care trebuie făcut.

Pe de o altă parte, îi avem pe cei care nu s-au omorât cu munca și care, acum, cer să o ducă mai bine, să o ducă decent, nu contează pe banii cui, oameni care consideră că țara le este datoare cu ceva, dacă tot îi ține la sânul ei…

Fundamental, cred că acum începe o cristalizare a următorilor douăzeci de ani de politică, lupta dându-se între liberali și socialiști, între dreapta și stânga. Iar adevărul este că de stânga sunt mai mulți, că e mai greu să pui mâna și să faci, decât să ceri să ți se dea…

Douăzeci de ani de stat social acum își arată acum colții, cu această luptă de clasă:

- Vrem mai mult, bă!

Și știm cui trebuie să-i mulțumim pentru asta, deși acum nu ne mai ajută cu nimic. Și, oricum, aceasta este numai una dintre replicile cutremurului social intitulat comunism, replici care vor mai apărea, mai mici sau mai mari, până când ultimii oameni din acest sistem vor muri, poate și după aceea.

În fine,, voi cum vedeți viitorul țării?

În primul rând, avem sfaturile ce țin de securitatea individuală, de la Camionagiu: Mic tratat de psihologie, ghid practic pentru manifestații, o lectură obligatorie în aceste vremuri tulburi. Nu se știe când aveți nevoie să aplicați ce spune omul acolo!

Apoi, pentru participanții pașnici care vor să documenteze video totul, pentru binele cauzei lor dar și pentru protecție împotriva violențelor, din oricare parte a baricadei, un video tutorial foarte bun:

În fine, dacă aveți experiență în domeniu, cam ce sfaturi ați da?

Mă gândesc că dacă Franța a introdus taxa pe mâncarea proastă, în ciuda situației economice nu prea strălucite, am putea-o face și noi, dacă unii cu putere de decizie s-ar gândi mai mult la tineretul țării și mai puțin la buzunarul propriu.

V-ați uitat la școli, recent? Băieții noștri, copiii care peste zece ani vor fi adolescenți, nu vor avea ce să fu*ă. Și asta le va afecta pe fete, care vor deveni, iremediabil, curve, din motive fiziologice și psihologice. E ceva patologic.

Și e cam păcat că mizeria asta începe de la mâncare. Adică, e ironic, în funcție de ce bagi în gură depinde ceea ce vei băga altundeva, peste zece ani, ca la adulți. Dar ei sunt copii și e cam nedrept să-i judecăm cu aceeași măsură a firii.

Dar cui îi mai pasă?

Deși este adevărat că ai nevoie de bani pentru a face lumea mai bună, cred că nu este corect să ai nevoie de bani pentru a face justiție socială, din contră, ai nevoie de nervi de oțel.

Când îi văd pe cretini că dau bani la cerșetori, îmi crește tensiunea pentru că, după părerea mea, aceștia se lasă exploatați comercial, acceptând ca spiritul lor de justițiari, sociali sau de altă natură, să fie folosit pentru a mijloci un transfer de bani de la unul care are la altul care se face că n-are.

Cerșetorii exploatează comercial setea românului de justiție socială. Punct.

Ce le scapă celor care dau bani la cerșetori? De ce fac asta? Cred că vor fi mântuiți? Cred că dând niște bani vor face lumea mai bună?

Pentru mine, blogul are o valoare socială intrinsecă. În timp ce, pentru alții, blogul are o valoare comercială intrinsecă.

Amu, vă dați seama, fiecare scrie ce poate, cum poate, nu judec pe nimeni în afară de mine. Dar mă întreb:

- A apărut, deja, o anume segregare a blogurilor, unele devenind un fel de ONG-uri cu rol social, în timp ce altele tind să devină companii responsabile social?

Oare societatea ce părere are? Simte diviziunea asta funcțională?

În momentul în care “fac ce vreau cu banii mei” este valoarea supremă în România, pe jumătate am legalizat prostituția, traficul de droguri și de carne vie și traficul de arme*.

Din această perspectivă, nu cred că fiecare om face ce vrea cu banii lui ci, cel mult, îi cheltuie cum crede de cuviință, fără a tulbura ordinea naturală a lucrurilor. Sau ceva de genul.

De exemplu, fără a mă îndoi de buna credință a lui Arhi, care este un om deosebit, nu pot, totuși, fi de acord cu afirmația:

Am ceva cu cei care consideră că (ei) pot decide ce (să) fac eu cu banii munciți de mine.

Sursa

Pe de-o parte e just, e demn, e libertatea umană în acțiune. Însă libertatea asta nu poate fi atotcuprinzătoare, întrucât este mărginită de libertățile altor oameni. Ceea ce implică niște chestii.

În fine, care ar fi valoarea corectă din punct de vedere social derivată din expresia “fac ce vreau cu banii mei”?

* Argumentul cu “free trade” este folosit în SUA de către companiile care vând armament.

Nu, nu cred că se va întâmpla deceniul ăsta, dar cred că se va întâmpla în secolele următoare. Și nu se va da o bătălie pentru asta, nu cred că va fi niciun război, deși unele tensiuni interetnice s-ar putea să ia naștere, ci arabii ne vor cuceri Europa cucerindu-ne femeile care le vor purta copiii.

Amu, sincer să fiu, mi se pare un pic dubios ca oameni aparținând unor civilizații și confesiuni complet diferite să formeze cupluri viabile și perfect funcționale, în special din cauza diferențelor de simțământ intim mistic, respectiv de puncte de vedere datorate civilizației.

Sigur, nu am perspectiva completă, poate și pentru că sunt un bărbat pragmatic ce nu crede că iubirea șterge tot, pentru că într-o familie nu este vorba numai despre iubire, ci și despre mecanismele funcționale care să-i permită celulei de bază a societății să funcționeze având o ierarhie internă cu roluri și funcții negociate corect și dinamic determinate…

Pentru mine este un mister ce anume le determină pe unele femei europene să accepte condiția de supunere față de bărbatul musulman, și mă întreb ce măsuri non-violente putem lua noi, bărbații europeni, pentru a-i pune capăt fenomenului.

Voi ce părere aveți despre asta?

Spun asta deoarece, cel puțin în cercul de oameni cu care am contact, din ce în ce mai multă lume preferă să facă Revelionul în cadru restrâns, alături de familie și prieteni, nu în localuri, ceea ce desemnează o anume reîntoarcere la valorile tradiționale ale societății românești.

Or, asta mi se pare semnificativ. De la revelioane petrecute aiurea, printre necunoscuți, mai de grabă de dragul prestigiului sau din lenea de a găti o minimală masă festivă, acum oamenii au preferat un cadru mai intim și mai puțin formal.

De aceea mă și întreb dacă după șaptezeci de ani de haos moral, nu cumva am început să ne revenim din excesele de tot felul, de la beții crunte în cadrul meselor organizate, la a merge la masă în locuri dubios de scumpe, doar așa, de dorul lelii…

Voi cum v-ați petrecut revelionul?