6 Comentarii

  1. Manu 07 ianuarie 2015 la 08:23 - Raspunde

    Ce te faci cand statul va aproba casatoria intre homosexuali? Sau cand oamenii vor sa divorteze? Sau cand oamenii au alta religie?

    Niciodata uniunea dintre religie si stat nu a fost buna la nimic. Religia este o chestie personala, nu trebuie impusa de catre stat. Ajungem ca Iran sau Rusia.

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2015 la 08:30 - Raspunde

      Și asta, dar inițiativa asta nici măcar nu urmărește binele individului, ci abuzul de putere în comunitățile rurale, mergându-se pe principiul că oricum 51% din populația României trăiește la oraș, deci nu înțelege dedesubturile problemei, iar din cei 49% care trăiesc la țară, 90% trăiesc în comunități unde românii sunt majoritari, deci iarăși nu înțeleg dedesubturile problemei.

      Și mai este o chestie: popa ăla catolic sau protestant, în ce limbă crezi că va face actele? În România numai BOR are actele interne exclusiv în limba română. Asta vrem, să oficializăm, practic, alte limbi ca fiind naționale?

  2. Atti 07 ianuarie 2015 la 11:22 - Raspunde

    Mai nenea Robin. Cred ca ai mancat ceva stricat de sarbautori, altfel nu imi explic cum ai reusit sa scoti asa un text.

    Hai sa le luam pe rand:

    1. Da, separarea bisericii de stat trebuie sa fie clara. Biserica, indiferent de tip, nu poate sa aiba posibilitatea de a intocmi acte de stare civila. Prea deschis la abuzuri.

    2. Refuzul de a oficia casatorii pe criterii etnice? Serios. Stii cine a zis una ca asta? Paunescu, pe la inceputurile anilor 2000, doar ca el facea acest indemn catre BOR. Baga bine la cap Robin: sunt multe rahaturi pe care le face preotimea in general. Stiu, pentru ca am destui in familie, am trecut si eu de o teologie, lucrez frecvent cu diversi preoti de toate felurile. Dar taina casatoriei e una din chestiile in care nu te bagi. Aia nu o atingi si nu impui restrictii. Acum nu ma astept sa intelegi repulsia instictiva pe care o genereaza o propunere de genul, dar sa stii ca exista. Si ca sa fim clari intelesi: daca scopul e de eradicarea romanilor din zona respectiva, casatoriile mixte sunt inca cea mai buna metoda 😀 Brrr.

    3. Ce obsesie de popor imatur aveti cu limba 🙂 Ce treaba ai tu in ce limba isi rezolva actele interne reformatii sau catolicii sau whatever? Iarasi povestea eterna ca nu intelegi ce se intampla si te simti lasat afara?

    Zici tu ca nimeni nu intelege dedesubturile problemei? In afara de tine, evident? Si tu, ma rog, ce intelegi? Ce iti inchipui, pentru ca de inteles la propriu, nu-i asa, nu intelegi nimic din limba sau cultura de care iti e asa frica.

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2015 la 11:53 - Raspunde

      1. De acord.
      2. “Refuzul de a oficia casatorii pe criterii etnice? Serios. Stii cine a zis una ca asta?“. Arhivele Naționale. Credincioșii din Transilvania (dar nu numai!) nu se puteau căsători cu membrii altor confesiuni iar dacă totuși o făceau, pierdeau niște drepturi. N-am inventat eu chestia asta.

      Pe de altă parte, sunt de acord că Adrian Păunescu era un porc și un trădător.

      Dar taina casatoriei e una din chestiile in care nu te bagi. Aia nu o atingi si nu impui restrictii.“. Uite, de-a lungul istoriei s-a băgat. Nu văd niciun motiv pentru care nu s-ar băga, din nou. Cel puțin la preoții din Sud știu sigur că-s băgăcioși și bârfitori.

      3. Am treabă cu limba în actele oficiale care m-ar putea influența pe mine. N-am treabă cu limba în care-s scrise documentele de căsătorie dintre doi oameni, decât atunci când limba documentului îmi vine ca argument într-o discuție care are o altă temă.

      Sunt de acord cu semnele bilingve, mi se pare un semn de civilizație și progres, cu condiția ca acest progres să fie reciproc. Din ceea ce văd, tind să cred că mai de grabă nu este. Or, chestia asta mă insultă, nu limba în sine.

      4. Nu am zis că nimeni nu înțelege dedesubturile problemei, am zis că puțini sunt capabili să vadă dincolo de buna-intenție de a scuti mirii de un drum în plus.

      • Atti 08 ianuarie 2015 la 11:56 - Raspunde

        Da mai Robine, intradevar gasesti tot felul de creepy shit prin arhive. Noroc pe capul tau ca nu ai avut ocazia sa te plimbi prin arhiva de documente a parohiei Sf. Mihai din centru si sa vezi rahaturile interzise sau savarsite pe idea de a tine linia religioasa curata. Zic noroc, ca dupa aia ai avea material de paranoia pe un secol intreg.

        De altfel si acum se practica in multe parohii ortodoxe si greco-catolice – in caz de casatorii mixte, unde unul din soti nu e ortodox, e musai sa treaca. Aceeasi chestie a incercat-o cu mine popa, cu ocazia casatoriei mele mixte. Sa ne intelegem Robin: o zis popa clar, e mai bine sa imi schimb numele si religia. Sa ma pis pe el de barbos. Si ca e mai bine daca copiii mei se vor boteza direct in religia cea dreapta si daca e posibil sa nu aiba nume care arata ca sunt descendenti dintr-un ungur?

        Na Robin, eu cum crezi ca m-am simtit? Si asta se intampla nu acum 100 de ani ca in arhivele tale, ci in august 2012, in Cluj. In fucking Cluj. Capitala tolerantei si a multiculturalitatii.

        Faza e ca exista o diferenta de dogma. La bisericile de rit rasaritean, este dat ca standing order: convertiti convertiti convertiti.

        La cele de rit occidental este un alt standing order: lasati sa vina din propria lor vointa. De mentionat: schimbarea de comportament a aparut doar dupa ordine clare interne din 1911 la catolici de exemplu, la protestanti era mai devreme dar nu stiu exact cand (trebuie sa caut – problema e tipul descentralizat al bisericilor protestante).

        De aia zic ca nu e pericol sa se intample asa ceva in HarCov, baubau tau preferat. In primul rand e anathema la catolici si protestanti sa te impui in tainele casatoriei, plus ca din educatie nu se mai indoctrineaza asa preotimea.

        Povesteam cu sotia mea despre ce ai scris, raportat la experientele noastre, etc. Zicea Lucia, bine ma ungure, nu poate sa aiba si omu’ (referindu-se la tine Robin :))) ) temerile lui?

        De fapt da. Ai dreptul la temerile tale. Justificari pentru ele se pot gasi in precedente triste. Dar crede-ma, nu mai suntem in 1850-1900.

  3. Xtall 07 ianuarie 2015 la 18:33 - Raspunde

    Eu m-am distrat la o chestie de asta, de craciun, când se tot dădeau la greu filme religioase tematice nu mai puteai sa vezi nimic altceva.
    Nu mai stim numele filmului, da era o chestie interesanta, un sef de religioși de asta creștini nomazi, cu nu stiu cate neveste, il insoara pe fii-su cu una, ca nah, voia urmasi 😀 , aia cu ala n-a facut, moare ala, o marita sefu cu alt fiu de-al lui, nici cu asta nu face nimic, si deghizata aia se culca cu insusi sefu, caruia i-a daruit un fiu 😀 si vai.. ce onoare
    Bre atata curvareala intr-o familie mai rar poti sa vezi, cred ca de aia o fi si sfântă :))))))))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.