Când eram mai tânăr şi cu mai mult timp liber am fost şi eu voluntar. Mi-am folosit cunoştinţele de IT pentru a ajuta oameni săraci să iasă din disperare. petroşaniul nu este un loc decent în care să încerci să te angajezi. Pentru că sunt prea mulţi oameni care caută un loc de muncă şi nu-l găsesc. În fine. Oamenii erau disperaţi. Şi fără soluţii.
Şi într-o zi aud de o fundaţie care căuta voluntari. Şi mă duc şi eu. Şi aşa am ajuns trainer de informatică (mi-e greu să spun instructor, sună prea oficial). Şi datoria mea era să îi învăţ pe oamenii aceia (adulţi şomeri) să folosească calculatorul. Îmi place să cred că am reuşit. Dar, şi asta este mai important, am reuşit să le reclădesc oamenilor încrederea în sine. Am reuşit, cu ajutorul lor, să le redau speranţa.
Nimeni nu poate trăi cu sărăcia şi lipsa de speranţă. Problema cu sărăcia este că ea nu vine singură, ci aduce o serie de necazuri din care cu greu poate ieşi cineva.
De accea, dacă 1-2 ore pe săptămână nu înseamnă o tragedie pentru tine, îţi propun să devii voluntar. Sunt atâtea fundaţii care au proiecte sociale bune dar nu au suficient de mulţi volunari.
Pe lângă faptul că înveţi câteva lucruri despre tine şi despre oameni poţi avea şansa de a face ceva care să te mulţumească şi să te umple de mândrie. Desigur, nici recunoştinţa oamenilor nu este de neglijat.
Ce spui, te bagi să facem ceva pentru alinarea sărăciei?
