Mai în detaliu:

N-ar fi frumos?

Desigur, Facebook, acest turn din pisa al internetului, stă mândru și semeț și amenință să găsească informația mai repede și mai bine decât Google…

Sau Twitter, papagalul de pe centura internetului ce șade pe un telegrafic fir al mesajelor de 160 de caractere este, evident, o râmă balauriană astral de puternică, mai ales de când s-a pus bine cu guvernele, introducând cenzura…

Terminați, copii, cu prostiile. Sigur, atunci când nu cauți vreo fișă tehnică a unui produs, un partener de afacere sau când nu folosești conturi comune între angajați sau colaboratori, prin Google Docs, sigur că ți se pare că Facebook este un mare rahat de berbec împielițat cu pureci potcoviți cu nouă sute nouă zeci și nouă de perechi de potcoave de oțel…

Dar când ieși din lumea asta în care ai acces doar la informațiile pe care prietenii ți le împărtășesc pe wall, când descoperi ce-i aia curiozitate și mers biped, vezi că, de fapt, lumea internetului este mai mare și mai complexă și că nu totul este pe Facebook.

Mai de grabă, cred eu, Facebook se va duce în cap, pentru simplul motiv că oamenii se vor sătura și vor vrea altceva. Sigur, întrucât utilizatorii generează mult conținut pentru el, Facebook se va lăsa mai greu doborât, dar nu-mi fac iluzii, industria asta este prea inovativă și prea puțin conservatoare pentru a putea cineva spera la glorie eternă într-un domeniu restrâns.

Ca să rezum, Google dispune de prea multe tehnologii lucrative pentru a se prăbuși și ar putea, cu o mai bună integrare între produse, să fie mama și tata și bunicul internetului, iar cei care spun altfel sunt doar niște frustrați ciudoși care nu înțeleg că pe internet are loc migrarea de la produse disparate la servicii integrate…

Stimate utilizator,

Cu părere de rău trebuie să vă informăm că site-ul Okazii.ro a avut de suferit din cauza unei breșe de securitate, și este posibil ca datele dumneavoastră personale să fi fost expuse către persoane neautorizate.

De aceea, la următoarea conectare, parola dvs. se va reseta automat, pentru a preveni accesul neautorizat.

Desigur, pentru orice ale lămuriri, vă stăm la dispoziție.

Cu stimă!

Credeți c-am primit ceva de genul? Nu, exact, pentru că utilizatorii n-au nevoie să știe că le-au fost sparte conturile. Sau pentru că așa consideră administratorii că e mai bine…

Sau mi-ar fi plăcut o dezmințire, ceva…

În fine, via Vali Petcu, două poze pentru posteritate:

Apoi, textul ACTA a ajuns la Ministerul Comunicațiilor în data de 19 Ianuarie, iar șapte zile mai târziu a fost semnat la Tokyo. Să mă scuzați, dar nu cred că un acord comercial de asemenea amploare poate fi înțeles și parcurs în doar șase, șapte zile…

Totuși, domnul ministru al comunicațiilor, pe lângă datele de mai sus, a mai spus un adevăr, la invitația moderatorului emisiunii de știri unde a fost invitat, adevăr ce, în traducere, înseamnă cam așa:

În acest moment, există mijloacele tehnologice de monitorizare a traficului fiecărui internaut.

Știu că sunt mulți specialiști care cred că așa ceva este imposibil.

Dar îmi pare rău, dar trebuie să îi contrazic: în acest moment, există mijloacele tehnice de a monitoriza electronic pe oricine, oricât de criptate ar fi pachetele, folosind tehnologie generic denumită “client automation”, pentru că ACTA nu prevede cum se va face monitorizarea, adică dacă se va face prin packet sniffing sau prin instalarea de software pe computerele clienților.

Are și HP un software care se cheamă, chestie de marketing, fix  “Client Automation”, atâta că nu este folosit la monitorizare, dar face parte din această categorie software a automatizării computerelor client (nu ale clienților, ci ale computerelor client ale unor servicii – de exemplu banking), dealtfel surprinzător de amplă, tehnologie despre care vom vorbi în continuare.

Dintre firmele mai cunoscute pe la noi și care au astfel de sisteme de client automation, îi mai avem pe cei de la McAfee, Norton și Computer Associates, din vreo câteva zeci de companii, dar cei mai periculoși nu sunt ăștia cunoscuți, relax, ci firmele mici cu 2 -3 hackeri blackhat care vor să facă bani legal…

Sigur că nu se vede la știri, dar tehnologia există de ani buni și pot să vă dezvălui principiul pe care acestă tehnologie a client automation  se bazează, și anume:

Pe un computer se instalează un pachet software denumit agent, care execută, la cererea unui server ce-i cere asta, diverse operațiuni, mai mulți astfel de agenți (mii sau zeci de mii) fiind sub comanda unui server cu funcții specifice, server ce are rolul de a coordona diversele operații automate executate pe computerele client, de unde și denumirea de client automation.

Acest agent al unui astfel de sistem poate fi comandat de la distanță să facă orice, oricum, oricând. De exemplu, poate scana tot conținutul hard diskului, să calculeze hash-ul (semnătura) fiecărui fișier după unul sau mai mulți algoritmi (CRC, TDES, AES etc) pentru a determina dacă un fișier este, sau nu, original…

Mai mult, aceste sisteme pot șterge automat fișiere, pot reconfigura computere și echipamente de rețea, pot alerta autoritățile, pot porni webcam-ul, pot instala programe noi inclusiv pe unitățile de memorie externă (stickuri USB și carduri de memorie), posibilitățile sunt nebănuite și nelimitate…

De exemplu, pentru avansați, tehnologia de tipul client automation poate modifica conținutului fișierului hosts și e gata, suntem cu toții “la revedere, pa și pusi, adio și la gară, mi-a părut bine”.

De aceea, vă rog să nu vă bazați că tehnologia nu există. Există. Momentan nu e folosită în acest scop. Dar ar dura câteva săptămâni până să se facă necesara tranziție de la auditul de securitate la cel de materiale înregistrate…

Și nu vă relaxați dacă vi se spune că astfel de sisteme nu se vor folosi pentru cenzură, vă rog să nu puneți botul. Dacă un ziar publică un articol cu textul “Jos Băsescu!” iar voi vreți să spuneți asta undeva, pe vreun blog, s-ar putea interpreta ca și cum ați folosi material piratat, deci nașpa.

Mai are rost să continui? Sau v-ați lămurit deja?

P.S. Știți cum ni se poate băga pe gât instalarea unui astfel de agent? De exemplu la RDS folosim conexiuni PPPoE cu user și parolă și ni se poate pretexta că, pentru a ne conecta la rețea, să folosim software-ul lor client “pentru a ajuta la configurarea dinamică a rețelei”. Ahem.

După aceea, telefonul și-a dat singur reboot, iar când a pornit, toate iconițele erau goale, albe, seci. Așa că am mai încercat un update, de data asta la toată aplicația Cydia, a mers, am făcut update și la pluginurile de Springboard, interfața meniului, a mers, așa că i-am dat reboot.

După un sfert de oră de așteptare, mă prind că “oblojii” ceva, fiindcă telefonul o ținea din reboot în reboot, crăpând fix când să se inițializeze interfața Springboard. Vă dați seama, eram terminat psihic precum Adrian Năstase la alegerile din 2004…

După o oră de căutări pe net, aflu că ceea ce îmi trebuia mie ca să pot să-l repar era să intru nu în “Safe Mode” ci în modul de lucru numit “Download Firmware Update – DFU”, respectiv după încă o oră aflu și cum se face sta, pentru că este o combinație specifică în funcție de versiunea de iOS instalată pe telefon…

Ei, cu chin, cu vai, reușesc să pornesc telefonul în modul de lucru special, dar mai departe nu puteam trece întrucât, pentru a-i reinstala sistemul de operare, trebuia să-l conectez la un computer cu iTunes pornit, ceea ce nu prea se putea, fiindcă desktopul era pe butuci (cel puțin pe el am văzut că-l vede iTunes și vrea să-l actualizeze), netbook-ul Asus VX6 putea suporta upgrade-ul de firmware de pe telefon, fiindcă are un port USB (pe stânga) cu alimentare, bun pentru telefoane și altele, dar când porneam telefonul în DFU nu știu ce se întâmpla că-mi dădea Windows 7 Home Premium x86 eroare cu ecran albastru și se ducea lumii de suflet cu mesajul: “No More IRP stack locations”, cu Mup.sys arzând în flăcări…

Pe jucăria de Acer de la TLH, de pe care scriu aceste rânduri, n-aveam unde conecta iPhone-ul fără să trebuiască să aleg ce port USB să-mi ard, așa că o las baltă, și mă duc până la muncă, fiindcă Elitebook-ul are și un advanced docking station (un dispozitiv specific laptopurilor care adaugă suport pentru mai multe porturi) de pe care puteam lucra comod. Vă dați seama, Sâmbăta perfectă era să merg la birou. Și nici măcar nu eram singur, că mai era un tip de la suport rătăcit pe acolo. În fine, să revin…

No, mă duc la muncă, cu iTunesc downlodez cei 322 de MB de iOS 4.2.1 și m-apuc să mă joc cu telefonul, încercând să-l repar și să-l aduc în modul DFU. Îl actualizez, pornește, merge OK, și ce-mi zic?

- Bă, dacă tot sunt aici, ia să mi-l jaibreak-uiesc singur, să mai fac economie vreo 100 – 200 de lei.

Cică acum e legal să faci asta. că o faci pe barba ta.

Așa că iau redsn0w, aplicația care face asta, iau fișierul de firmware, ceva fișier de 322 de MB cu extensia IPW, specific telefonului și sistemului de operare iOS 4.2.1, mă chinui să repornesc telefonul în modul DFU și, până la urmă, încerc să citesc instrucțiunile de pe ecran, că redsn0w spunea exact ce trebuie să apeși, ideea e că trebuie să citești repede și să încerci de câteva ori.

Până la urmă, mă prind de fază: când pornește telefonul, boot loader-ul citește care sunt butoanele apăsate și lansează în execuție kernel-ul cu anumiți parametri. Apoi, când se încarcă stage 2-ul de iOS Linux (iOS este totuși, un Linux), dacă vede că este apăsată o anumită combinație de taste, se lansează în execuție un anumit initrd specific pentru modul DFU.

În fine, ceea ce vreau să precizez este că s-ar putea să greșesc, întrucât n-am studiat mai serios problema iOS, iar afirmațiile mele se bazează strict pe observații, nicidecum pe o documentare prealabilă.

Apoi, ca să vedeți mintea de inginer, s-ar putea ca observațiile mele să fie corecte din punct de vedere tehnic, dar cu certitudine sunt complet inutile în context, ca în banc. Dar să revin.

Deci, după ce am instalat iOS 4.2.1 în locul lui iOS 4.1, am jaibreak-uit telefonul. Nu l-am și decodat, întrucât am văzut că-mi merge pe Vodafone, deci nu-i stress. În schimb, i-am pus opțiunile de multitasking, respectiv îmbunătățire a bateriei.

Cu greu, l-am pornit în modul DFU, a făcut redsn0w ceva (e plictisitor și irelevant să spun că s-a conectat la el, l-a reconfigurat etc) pe acolo, și la final telefonul merge brici.

Mai puțin că moare cam des interfața specifică iPhone-ului (Springboard), cea cu butoanele colorate. Dar durata de viață a bateriei a crescut cam cu 50%. iar opțiunea de multitasking (real, nu vax albina) e bună.

De fapt, nu folosesc soft piratat pentru iPhone, dar la jailbreak ai opțiunea de a-ți instala, prin Cydia (program care se instalează automat la jailbreak), opțiunea SBSetting (Springboard Settings) astfel încât, cu un swipe pe bara de sus (status) îți apare un meniu ce-ți permite foarte facil să pornești sau să oprești servicii, fără să mai intri în setări, că de fapt asta îmi trebuia mie musai!

Ca atare, per ansamblu, după jailbreak și după toată faza, am pierdut:

• toate contactele, muzica, fotografiile de pe telefon, tot;
• timp mult și mi-a bâțâit un pic fundul că se duce telefonul;
• o jumătate de week-end leșinat…
• un pic de nervi, că Springboard-ul mai moare când nu e cazul.

Dar am câștigat:

• cu 50% mai multă baterie;
• iOS actualizat;
• o nouă experiență de utilizare a telefonului;
• multitasking real pe telefon;
• am SBSettings funcțional (cel mai bun feature opțional de la jailbreak);
• mai multă memorie RAM, ceea ce e dubios. Înainte, pe iOS 4.1, chiar și când închideam aplicații, memoria rămânea ocupată și trebuia ca, la trei zile, să rebootez telefonul, fiindcă nu mi se curăța memoria și nu mai puteam porni aplicații. Acum, se pare, nu mai este nevoie de asta. Sau, cel puțin, nu atât de des.

În fine, n-aș vrea să repet experiența, sincer să fiu. Că mi-a crescut tensiunea, în timp ce, de exemplu, puteam, face altceva mai bun, cum ar fi să dorm. Sau credeți că m-am învățat minte?

Ei bine, dragilor, din proprie experiență, vă pot spune că sunt lucruri pe care nu le poți face de pe un netbook sau de pe o tabletă, nici dacă stai în limbă.

În primul rând, dacă nu cumva ai norocul unui model mai de Doamne – ajută, gen Asux VX6, nu poți să-ți încarci smartphone-ul de pe portul USB al netbook-ului sau al tabletei. Garantat, iPhone-ul nu va putea să funcționeze legat la un netbook în timp ce încerci să-l pornești în modul special pentru upgrade de firmware. Clar, pe tabletă nu ai nicio șansă. În general, însă, ai șansa de a-ți arde un port USB încercând să conectezi diverse dispozitive mai puternice la porturile USB ale jucăriilor ăstora, cum ar fi, de exemplu, pe Acer Aspire One.

Apoi, oricât s-ar chinui unii să spună că nu e așa, majoritatea oamenilor nu pot scrie la viteza maximă pe un netbook, pentru că tastatura nu este optimizată pe dimensiunile mâinii, ci ale dispozitivului. Pe tabletă să nu mai spun, că e și mai aiurea de scris fără tastatură externă. Plus că, pe o suprafață dreaptă, imaginea se vede un pic dubios, nu sub un unghi natural.

Sigur, unii vor spune că se vor putea face și lucruri grele pe aceste jucării, cum ar fi, de exemplu, să editezi filme folosind servicii online. Ceea ce presupune să uploadezi câțiva GB de video, să editezi folosind un browser web, și să downloadezi rezultatul. Ceea ce e ca și cum, stricându-ți-se mașina, l-ai trimite pe mecanic la fabrică să ia piesa…

Nu știu dacă l-ați încercat recent, dar Skype aproape că nu merge decent pe niciun netbook și pe nicio tabletă care mi-au căzut pe mână. Cel puțin, dacă ai și browserul de internet pornit, e clar că moare, iar filmele, dacă nu sunt strict în formatele specificate pe cutie, or să meargă din patru în patru. În fine…

Oare ce am uitat? Că mai erau…

Chiar am rămas plăcut impresionat când, căutând niște răspunsuri tehnice la câteva chestiuni, nu mi-au mai apărut site-uri dubioase printre primele rezultate.

Din păcate, la contul meu din România încă n-a ajuns, fiindcă rollout-ul se face dinspre vest spre est, și acum e prin Austria sau Germania, dar sper că în curând va ajunge și la noi.

Oricum, vreau doar să subliniez că se vede o îmbunătățire. Și poate că aș fi uitat despre asta, dacă Google nu și-ar fi modificat termenii și condițiile de utilizare pentru a putea lupta cu roboțeii de spam…

În fine, ia să vedem, suntem fataliști și spunem că nu se va schimba nimic, sau suntem optimiști și spunem că internetul se va schimba în mai bine?

Dragă Microsoft,

Acest vechi fan de-al tău, încă de pe vremea MS-DOS 6.22 și Windows 3.1, îți scrie aceste cuvinte pe care, poate, ar trebui să faci efortul să citești și să le înțelegi.

Micky, dacă-mi permiți, mă obosește să mă lupt cu actualizări din ce în ce mai prost făcute, care îmi încetinesc aiurea sistemul – altfel decent – și, deja, încep să devin reticent în a-mi actualiza sistemul de operare Windows 7…

Adică nu mi se pare firesc să adaugi servicii noi și să pui workaround-uri peste workaround-uri peste workaround-uri ca să realizezi niște chestii destul de simple când, prin update, ai putea înlocui direct segmentele de cod cu unele mai bune, precum se face în operațiile vitale ale pacienților umani, când organele defecte sunt îndepărtate chirurgical și înlocuite cu altele…

Ce încerc să spun este că, în general, pacienții umani nu au câte opt rinichi, corespunzător câte unui patch, și nici nu au câte o găleată de inimi, câte un mănunchi de mâini sau un buchet de ochi. Din motive evidente.

De aceea, Micky, te rog fă ceva, că nu mai suport situația ca atare și încep să mă gândesc tot mai serios să formatez, ceea ce m-ar durea, evident. Mai ales pe pozele mele le-ar durea să ajungă în neant. Și le-ar durea și pe cele câteva filmări personale pe care nu le-am publicat nicăieri pe net…

Te rog, Micky, fă ceva! Testează mai bine patch-urile și combinațiile lor, fă testarea performanțelor, vezi unde ai gâlme, repară, că așa nu se mai poate! Din trei computere, cele două cu Windows 7 sunt pe butuci de la actualizări și cred că le stă Windows 7 Service Pack 1 în gât, pe cuvânt de nu…

Cu stimă,
R.

Mândria personală și profesională a unui programator este să găsească soluții cât mai simple, mai elegante și totodată funcționale la probleme complexe și nebănuite, de multe ori frumusețea muncii unui programator fiind ascunsă în eleganța codului unei aplicații, și nicidecum în felul în care arată sau se mișcă aplicația în sine.

Codul frumos spune povești, te învață, te răscolește, te completează și te motivează să vrei să-l faci și mai frumos și mai elegant și te face să-ți ascuți sau să-ți tocești geniul în căutarea și implementarea unei mai bune soluții.

Cu toate acestea, dragă ProTV, nu mi se pare OK să am nevoie de nu știu ce versiune avansată de iOS ca să văd știrile, că nu e ca și cum aș muta sateliți pe orbită sau ceva.

Numai zic.

Cu stimă,
Un QA.

Dragilor, prin această manevră:

1. Google se întoarce la comunitatea de utilizatori, dându-i puteri până acum nebănuite, respectiv puterea de a decide ce anume este de interes, și ce anume nu.
2. Relevanța unui link va fi dată de comunitate, după cum spuneam, nu doar de SEO/ SEM, ălea.
3. Spam-ul va fi redus prin puterea comunității, pentru că algoritmii artificiali se pare că nu sunt prea eficienți. Or, prin această manevră, articolele irelevante nu vor afișate la căutări, decât dacă aveți prieteni idioți care dau “+1″ la toate mizeriile.
4. Marketingul afiliat bazat pe spam își va lua niște pumni în cap.
5. Puterea blogurilor și a presei va crește. În general pentru că sunt sigurii producători de relevanță. Puterea forumurilor se va menține. Mai ales dacă se integrează cu uneltele Google (butonul de +1 la subiecte/ topics).

Sincer, mă așteptam ca manevra asta genială să aibă loc încă de la lansarea Google Plus, ca răspuns la întrebarea: “- Cu ce te ajută să știi ce este relevant pentru utilizatorii tăi, dacă nu poți influența rezultatele căutărilor?”.

Iar cu privire la faptul că Google folosește date din rețeaua proprie: Picasa și Google Plus, cred că e evident de ce se întâmplă aceasta: pentru că acestea sunt sursele prin care noul algoritm de web social află ce e relevant pentru oameni.

- Așadar, bun venit ordine pe internet!

De aceea întreb:

- Cui i-e frică de web-ul social?