Arhiva categoriei: File din roman

[...] Adevărul este că începusem anul sfârșitului de mileniu un pic cam deprimat întrucât o văzusem cum, din cuceritorul împărăției devenisem al doilea sau al treilea bărbat al ei, nici eu nu mai știam exact.

Nu știu dacă era beția socului sau a soarelui vesel de primăvară, dacă era doar extazul luminii sau doar bucuria de a putea fugi de mine însumi, dar stând cu ea la un ceai cu miere, sufletul îmi era vesel, … Continuarea →

În mine n-a tăcut niciodată vocea rebeliunii și, într-un moment de maximă inspirație, m-am mutat în turla unei biserici. Aveam nevoie de o mișcare neașteptată, de o schimbare majoră, de ceva nou și inedit. Doar era vară, și n-aveam să … Continuarea →

[...] Plutesc într-o descumpănită stare de dubiu, în care culorile și valorile s-au inversat într-un hidos univers de neînțeles. Și cred că am ajuns să-mi doresc negru pentru a avea parte de alb, și cred că am ajuns să-mi doresc … Continuarea →

"Te iubesc chiar şi atunci când restul lumii te urăşte, te accept chiar şi atunci când tu însăţi nu te accepţi, refuzi cu îndârjire să primeşti acest compliment absolut şi, mai mult, tu crezi că tot ceea ce fac, ce-am … Continuarea →

Privesc tristul pian aşezat lângă veselul covor persan. În apusul pustiu mă simt plin, dar nu de iubire, nu de fericire, ci doar sătul, otrăvit, întrucâtva, de ceea ce a trebuit să las în urma mea. Flăcări. Şi valuri nebune … Continuarea →

Oraşul părea părăginit, părăsit şi, pe undeva, mai frumos, la lumina fadă a lunii ce, câteodată, apărea printre norii de un plumburiu străveziu şi neclar şi la lumina caldă, galbenă, a urbanului nocturn. Avusesem chef să mă plimb, să mă … Continuarea →

Era o seară rece şi câinoasă de toamnă când primisem ordin de deplasare spre baraj. În maşina veche urcam cu greu pe drumul rău, plin de gropi şi de bălţi, ce ducea sus, la barajul dintre văile moarte şi abrupte, … Continuarea →

Luna plină împărţea cerul în două, în lumină şi întuneric, precum un râu vijelios brăzdează o câmpie arsă de soarele ameţit al unei zile toride de August şi, dincolo de lumina ce o sădea peste sat, întunericul se juca în … Continuarea →

Orbecăiam prin iubire ca doi lilieci surzi, în noapte şi, dincolo de profunzimea pe care o mimam zi de zi, ştiam amândoi că relaţia noastră este doar un carnală. Atât de carnală încât suplinea celelalte aspecte ale relaţiei noastre.

Haosul nostru stă în armonia din noi. Acustic ar fi descrisă de un tango umil, senil, de azil. Vizual ar fi ca o pădure arzând în noapte, sub o ploaie deasă, intensă, tropicală. Mă rog, sunt multe feluri de a … Continuarea →

Iubirea mea este o cărare îngustă, nebună şi pustie. Pe ea păşeam, odinioară, amândoi, la pas ridicol de încet, privind spre zări diferite, din ale noastre universuri mărginite ce s-au vrut a se contopi, eşuând lamentabil.

Minunea de dincolo de vis este jarul viu care rămâne în sulfet după fiecare minune şi care ţine de cald mult, mult şi bine. Esta dansul secret al unor sulfete, tango-ul excesiv de pasional care îţi îndoaie genunchii, îţi taie … Continuarea →

Mi se întâmplă, uneori, să fiu împresurat de voioşie dimineaţa. Să cânt tangoul a doi străini efemeri prin iubire, să tremur de zbaterea internă a gândurilor frumoase ce explodează în lungi ecouri optimiste, de exaltarea furibundă ce mă cuprinde. Să … Continuarea →

Mi se întâmplă, prea rar totuşi, să fiu prins într-o dulce îmbrăţişare ca într-o mreajă, noaptea, pe la miezul ei. Şi mi se întâmplă, de multe ori, ca strângerea aceea moale, mătăsoasă precum o şoaptă risipită de vânt să mă … Continuarea →

Minunea de seară este tot o minune de fiecare zi. Este un fel de apogeu al sufletelor, când dulceaţa amestecată cu iubirea duce la o delicioasă stare de bine. Mie îmi pare a fi ca un fel de bundincă de … Continuarea →

Mi se întâmplă câteodată să mă regăsesc oglindit în altcineva. Mi se pare fabulos de-a dreptul, mi se pare minunat. Senzaţia regăsirii într-un alt om este, spus într-un mod profan, ca un fel de amor – tango al sufletelor. Pentru … Continuarea →

Ştiu că v-aţi uitat şi peste articolul precedent. Vă rog să faceţi abstracţie de el şi să citiţi ceva frumos, după părerea mea. Să ne desprindem un pic de real şi să plutim, împreună, spre alte zări.