Minunea de la timpul trecut

Iubirea mea este o cărare îngustă, nebună şi pustie. Pe ea păşeam, odinioară, amândoi, la pas ridicol de încet, privind spre zări diferite, din ale noastre universuri mărginite ce s-au vrut a se contopi, eşuând lamentabil.

Iubirea mea este o cărare îngustă pe care nu au loc doi, la pas egal, mărginită de tufe de roze sălbatice cu spinii ascuţiţi, ca nişte colţi ce abia aşteaptă să te rupă, să sângerezi. Pe cărarea îngustă nu este bine să-ţi pierzi echilibrul.

Poate de aceea minunea s-a şi stins. Două echilibre nu fac cât unul.

Dacă ți-a plăcut acest articol, recomandă-l și altora folosind butoanele pentru Twitter, Facebook și Google +1.
Acest articol a fost publicat în Viaţa ca un delir. Salvează legătura permanentă. .

2 răspunsuri la Minunea de la timpul trecut

  1. Silvia spune:

    … you\’ve got some pretty thougths inside :D .

  2. Robin Molnar îi spune lui Silvia:

    :lol: Mulţumesc frumos. Îmi place să cred că am câteva… :lol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.