Mă sună cineva cu număr necunoscut acum vreo două săptămâni, când eram într-o ședință. Evident, n-am răspuns. (O să vedeți imediat relevanța). Odată ieșit din ședință sun, dar nu mi se răspunde. Primesc un SMS, la care-i răspund:
Pentru că este Duminică seara, sunt convins că n-aveți la ce să vă uitați. Așa că iaca v-am făcut un filmuleț (bine, filmuleț este o exagerare în minus) cu ceea ce fac eu în jocul Fallout 3. Filmul este interzis copiilor sub 18 ani.
Sunt un rebel, în principal față de mine însumi. Pot spune, cu mâna pe inimă, că până acum am luat-o de la capăt, m-am reinventat, m-am dărâmat și m-am construit la loc, bucată cu bucată, de vreo șapte ori. Deci cred că am o idee destul de bună despre ce vorbesc.
Te-am văzut în club, într- seară. Erai cu un grup de prieteni și te simței bine. Ba chiar, la un moment dat, cum îi povesteai ceva unei gazele singuratice, te apropii de ea și o săruți. Era beată, dar s-a retras și a început să râdă...
Am o sonerie tâmpită la telefon. Tâmpită după standardele altora, pentru că mie mi se pare practică, soneria fiind doar un sunet de înaltă frecvență, vreo 20,000 de Herți, astfel încât bătrânii, de exemplu, nu în pot auzi. Mai mult, sunetul acesta pe mulți îi scoate din sărite. Culmea, mie mi se pare OK.
Fiindcă tot este Sâmbătă seara, am zis că este cazul să ies să-mi iau țigări și, eventual, ceva bere. Am crezut că paralizez. Am făcut câțiva pași afară din bloc și deja îmi era frig rău, fiindcă mă îmbrăcasem lejer de tot. Nu-mi venea să cred. Eu pe ce lume trăiesc? Ce-i cu gerul ăsta pe-afară?
Simplu. Îți bate cineva cu putere în ușă în timp ce ești adormit. Nu te uiți pe vizor, crezi că e proprietarul, așa că deschizi ușa. Peste tine intră un tip de la "deratizare" că "aveți probleme cu gândacii în bloc".
Ieri în pauza de masă am coborât să mănânc la restaurantul din clădire. Vremea era prea mohorâtă și n-aveam chef să mai vin până acasă, deși îmi gătisem câte ceva, de cu seară. Plus că eram și foarte obosit.
Acest site se supune regulilor bunului simţ şi, ca atare, are nişte termeni şi condiţii de utilizare de bun simţ. Nenegociabili.
Precizare
Cred că este logic şi evident, însă în cazul în care nu este: opiniile exprimate pe acest site le aparţin autorilor, în speţă mie şi comentatorilor de pe blog. Opiniile mele pot să coincidă, sau nu, cu cele ale angajatorului meu. Este irelevant, câtă vreme sunt opinii personale, nu de organizaţie. Cu alte cuvine, opiniile sunt ale mele, nu ale angajatorului.
