Eh, deşi în week-end am fost extrem, dar extrem, de obosit, tot mi-am găsit timp, puţin, ce-i drept, să-mi fac câte ceva de-ale gurii. Şi, cum unele chestii îmi plac deosebit de mult, mi-am făcut o tocăniţă de muşchiuleţ afumat cu garnitură de cartofi la cuptor.
La PRO TV a fost o ştire despre un soldat căzut în Afganistan (şi unul rănit), având titlul "Eroi în războiul altora". Acest lucru m-a indignat până peste poate. Pentru că este şi războiul nostru, ca membri NATO.
Uitasem să vă povestesc asta. Ieri, când am venit până acasă în pauza de masă, am găsit cutia poştală plină. Era inclusiv un talon de pensie de-al soţiei proprietarului, talon din data de 27 Ianuarie 2010.
Mă uitam aşa, ca boul, cu ochi blânzi, adică, şi nu-mi dădeam seama care-i faza. Mie, sincer, mi se pare o scară imposibilă. Sau făcută la mişto, că altfel nu-mi explic cum poate fi folosită.
Câteodată, seara, am chef să-mi opresc creierul, să se închege pasta (aşa este când ajung acasă) din el. Ca atare, am chef să mă uit la un film lejer, ceva. De genul serialelor poliţiste. Eh, aici îmi dau seama că netul meu mă urăşte. Să vedeţi drăcie de ce.
Mă trezesc de dimineaţă cu forţe proaspete. După ce am văzut că nu-mi mergea netul am reuşit să mă conectez, totuşi, prin conexiunea de urgenţă, aia de la Vodafone. Merge ea, aşa, dar mai cu gâlci.
Le-am dat un e-mail celor de la Injoy întrebându-i când şi unde trebuie plătită factura, întrucât nu am primit nimic în poştă. Asta ca să nu mă trezesc cu surprize.
Acest site se supune regulilor bunului simţ şi, ca atare, are nişte termeni şi condiţii de utilizare de bun simţ. Nenegociabili.
Precizare
Cred că este logic şi evident, însă în cazul în care nu este: opiniile exprimate pe acest site le aparţin autorilor, în speţă mie şi comentatorilor de pe blog. Opiniile mele pot să coincidă, sau nu, cu cele ale angajatorului meu. Este irelevant, câtă vreme sunt opinii personale, nu de organizaţie. Cu alte cuvine, opiniile sunt ale mele, nu ale angajatorului.
)
tare