Cititorii întreabă, eu răspund, cititorii comentează. Pentru că întotdeauna rămân uimit de ceea ce caută lumea pe Google. Şi, lucru care întrucâtva mă îngrijorează, ceea ce caută lumea pe internet este o oglindă a ceea ce este societatea românească.

Cineva trebuie să intervină şi să pună piciorul în prag. De ce n-aş fi eu acela? Am atât inteligenţa cât şi mijloacele necesare pentru asta!

După părerea mea, arhitectura este o formă a artei colective, iar felul în care îngrijim, sau nu, clădirile de patrimoniu reprezintă felul în care apreciem și îngrijim frumosul îmbinat cu utilul.

Bine, asta la nivel teoretic. Pentru că, din păcate, în practică nu prea se întâmplă. Și este păcat, întrucât odată cu trecerea timpului și distrugerea acestor clădiri o parte esențială din farmecul unic la țării de la începutul secolului XX se pierde iremediabil.

Aceasta este o colecţie de articole variate care nu aparţin, din varii motive, niciuneia dintre celelalte secţiuni ale blogului. Ca atare, "avem di tăti" pentru tăţi, de la mic, la voinic şi chiar mare. Om, vreau să zic.

Bine, şi eu aş putea fi mai harnic şi mai ordonat astfel încât să le pun unde şi cum trebuie. Dar de când face un bărbat ceva din prima şi să-i şi iasă bine? Noi să fim sănătoşi!

Pentru că nu putem trăi decât pe planeta Pământ. Pentru că dacă îţi place să mergi la grătar sau la iarbă verde şi urmaşilor tăi s-ar putea să le placă. Şi pentru că fiecare dintre noi are obligaţia de a păstra planeta într-o strare cât mai bună

Cine se desparte de societate, de responsabilităţi şi de direcţia generală a evoluţiei este un sociapat. Na, că am zis-o!

O secţiune veche ce actualmente nu mai este folosită. Mi-am dat seama că nu sunt fotogenic. Şi nu m-am lăsat de filmările cu mine. Ci le uploadez pe YouTube.

Asta aşa, pentru că în viaţă doar arareori primim ceea ce merităm sau ceea ce ne dorim. Nu văd de ce tocmai eu aş face o excepţie! Aşa că nu vă uitaţi dacă sunteţi cu inima...

O colecţie de imagini, uneori însoţite şi sde un text redundant, imagini ce mi-au plăcut mie, instantanee de multe ori, imagini prin care încerc să comunic ceva, o emoţie, un gând, un fapt divers.

Textul, după cum spuneam, este de multe ori redundant şi poate să lipsească, pentru că o imagine poate spune, de multe ori, mai mult decât oricâte cuvinte. Încerc să fiu scurt şi la obiect.

Mi-e teamă că în societatea românească actuală frumosul nu mai este reprezentat aşa cum ar trebui, în schimb grotescul, urâtul şi, de multe ori, senzaţionalul grotescului, este reprezentat în exces.

Consider că este greşit, de aceea încerc să repar asta, prezentând şi chestii frumoase pe blog. Să ne mai ştergem din stres şi să vedem şi jumătatea plină a paharului..

Să mai şi râdem, după principiul: "Foaie verde băţ, n-ai de lucru, fă-ţi". (Chicky, Barock Petrosani) O colecţie de articole cu tentă haioasă, de la bancuri inventate de mine şi dume de-ale altora, la situaţii de o ironie de-a dreptul hilară. 

Oricum, sper ca măcar câteva să vă placă şi să vă destindă preţ de câteva momente, că pentru mine este o plăcere să le scriu. Păcat, însă, că nu sunt mai multe.

Aici sunt diverse articole legate de draga noastră pisică, adică de inspiraşie pisicească. Guţi - Guţi o strig eu! Dar ea, de obicei, nu răspunde. E pisică, nu acceptă nici vină, nici reproşuri!

Din punctul meu de vedere cred că am ce învăţa de la ea. Pentru că ea, spre deosebire de mine, primeşte mereu ceea ce-şi doreşte. Într-un fel, ea e idolul meu.

Câteva idei de afaceri, poate cuiva îi vor fi de ajutor şi de inspiraţie, poate reuşim să mai îmbuătăţim, cumva, PIB-ul ţării. Legat de PIB, cred că este o chestiune de interes colectiv şi, ca aatre, efortul trebuie să fie unul colectiv.

Dacă noi, ca beneficiari ai săi, nu punem osul pentru binele comun, altcineva sigur nu o să o facă. Iar cum alte societăţi civile, din alte ţări, sunt mai unite, tot noi pierdem.

Pentru că nu suntem singuri pe lume. Pentru că, de multe ori, evenimente internaţionale ne privesc şi pe noi, direct şi nemijlocit şi, ca atare, am o opinie, un anunţ, ceva, legat de ceea ce se întâmplă. 

Nu am pretenţii de analist politic, economic sau social. Doar îmi folosesc dreptul la opinie şi liberă exprimare, fără să abuzez în vreun fel de el. Pur şi simplu simt că mă priveşte şi pe mine.

Sunt un om cu opinii. Multe. Diverse. Spre deosebire de Adrian "Brokeback Mountain" Năsatase care foloseşte excesiv expresia: "părerea mea", expresie ce mă umple de nervi de-mi vine să-l întreb:

- Auzi, dar tu câte certitudini (opinii) ai?

Cred că un om este definibil şi prin opiniile pe care le are, alături de modul cum înţelege să le argumenteze, să şi-le asume şi să le prezinte celorlalţi!

Frânturi despre mine. Chestii personale ce sunt, de obicei, de un interes restrâns. Totuşi, pentru oamenii interesaţi să afle câte ceva despre mine, fără să mă cred nici interesant, nici vedetă, dar nici banal, aici este o selecţie de articole despre mine.

Consider că este elegant să mă prezint în faţa acelor cititori care vor să vadă omul de dincolo de cuvinte.

Diverse chestii primite pe e-mail de la rude, prieteni şi cititori, chestii pe care le-am considerat demne de a fi date mai departe şi, deci, demne de a fi publicate pe blog. Unele sunt haioase, altele nu, după cum le primesc şi eu. Şi, da, dacă ai ceva interesant sau haios, poţi să-mi trimiţi.

Evident, articolele din această secţiune nu-mi aparţin. Eventualele corecturi, însă, da, îmi aparţin. Deşi nu prea mai am timp de sportul acesta...

Sau ce îmi mai trăsneşte mie prin cap de-mi tună prin cerebel, eventual cum să-ţi petreci timpul gândindu-te la răspunsurile unor întrebări inexistente sau invalide.

Nu sunt nebun şi nu am suficient de mult timp liber, însă câteodată se zbate preocuparea în mine. Şi talentul. Deci nu citiţi dacă aveţi şi aşa prea multe dileme.

O serie de articole sub formă de recenzii şi note personale. Recenziile sunt din domenii artistice diferite, de la cărţi la filme şi opere muzicale, în funcţie de ceea ce îmi place şi, desigur, dacă eu consider că am ceva de spus despre opera respectivă.

Şi nu, nu sunt nici critic literar şi niciun altfel de critic. Doar exprim o părere. A mea. Iar părerea poate fi, desigur, combătută deşi, vorba romanilor, de gusturi nu se discută. Cele artistice, mă refer.

O colecţie de advertoriale scrise cu sinceritate, după principiul: nu-mi vând sufletul pe bani, bunuri sau servicii. Cu majoritatea articolelor din această secţiune a blogului am participat la diverse concursuri.

Am încercat să scriu articole cât mai accesibile publicului larg, cât mai puţin tehnice şi, unde era posibil, cât mai haioase. Să rămână şi cititorul cu ceva plăcut în urmă.

Diverse mâncăruri, în general gătite de mine, dar nu numai, împreună cu modul lor de preparare, alături de nişte sfaturi sau, de ce nu, secrete din bucătărie. Cine ştie, poate aveţi vreo poftă şi n-aveţi idei.

Trebuie, totuşi, să precizez că nu sunt bucătar, decât, cel mult, amator. Şi gătesc ca să nu mor de foame. Uneori îmi place, alteori nu. Asta este, trebuie să mai şi mănânc. Puţin dar bun.

Dă-mi, Doamne, minte, că poate o folosesc şi eu pentru a spune ceva constructiv, poate reuşesc să mai risipesc din ceaţa intelectual - emoţională ce se lasă în jur şi, poate, doar poate, reuşesc să găsesc şi eu nişte răspunsuri la întrebările care mă macină.

Eu încă mai sper, fiindcă viaţa, muza mea, ia, de multe ori, nişte curbe ciudate şi total neaşteptate.

Arena unde ţin neaparat să-i biciuiesc pe nişte unii, că oameni mi-e cam greu să le zic, pe motiv de nesimţire, mârlănie crasă, abuz, şi, în general orice formă de manifestare atentează grav la demnitatea umană. 

De exemplu în poză avem o babă ce-şi plimbă nepoţica folosind fularul copilei pe post de lesă. Jenant! Greşit! Trebuie biciuită baba asta senilă! Mult şi des! Un copil nu trebuie tratat în acest hal fără de hal, acest mod degradant!

Articole despre cum se circulă pe drum sau poe trotuar. Cred că este evident că ne lipseşte mult la capitolul civilizaţie rutieră şi, mai la modul general, la capitolul bun simţ care, pe aolocuri, lipseşte cu desăvârşire. 

Dacă îţi vezi numărul de înmatriculare pe aici înseamnă că fie eşti un dobitoc, fie ai avut un moment de pierzanie. Oricum, ai comis-o iar eu am fost acolo să te dau în gât.

Câteodată îmi vin în minte diverse frânturi de poveste, diverse articole de inspiraţie dacă nu literară măcar haioasă sau documentară. Nu, nu mă cred scriitor ci poet, dar câteodată cuvintele se leagă singure, ca într-un joc necunoscut. Iar eu ţin să împărtăşesc rezultatul.

În parte, asta se întâmplă şi pentru că prea puţini sunt cei care-şi bat capul să mai creeze ceva nou, original. Poate, într-o zi, aceste exerciţii mă vor ajuta să-mi termin romanul.

Am învăţat, şi a fost o lecţie grea, că societatea românească nu va evolua cu de la sine iniţiativă, nu va evolua atâta timp cât indivizi independenţi, şi ar fi frumos să fie şi coordonaţi, nu împing această societate spre evoluţie. 

Am învăţat, de asemenea, că liantul comun, ceea ce leagă aceşti indivizi separaţi, este decenţa, bunul simţ şi, în general, buna creştere dată de cei şapte ani de acasă. Poate ne iese.

Tehnologia, mama tuturor bunelor şi tuturor relelor, "pentru unii mumă, pentru alţii ciumă¹"! Da, sunt pasionat de tehnologie şi ştiu câe ceva despre ea. Că doar de aia mă ocup de computere din 1993, de când mă jucam cu puţa în ţărână.

(¹Habar n-am cine)

În această categorie de articole de pe blog veţi găsi o selecţie de materiale cu scop educativ - formativ - informativ, pentru că nu are rost să avem la îndemână cea mai avansată unealtă din toată istoria umanităţii, internetul, şi să n-o folosim în scop constructiv.

Nu pot decât să sper că aceste tutoriale îi vor ajuta, cât de cât, pe neiniţiaţii care vor să înveţe şi care ştiu că nu merge cu mură-n gură ci că trebuie să experimenteze.

În mintea mea, berea este băutura războinicilor din Evul Mediu, în timp ce vinul este licoarea zeilor, licoare prin care, câteodată, adevărul ne este revelat, prin nişte mecanisme ciudate, aproape mistice.

Da, îmi place vinul şi vorbesc despre el, de multe ori, ca şi cum aş vorbi despre o carte, un roman, o lcetură, pentru că la fel, de multe ori, un vin bun poate exprima la fel de multe despre un popor, precum un roman clasic.