|
Dragii mei,
de la început ţin să precizez că sunt bine şi sănătos, deşi un pic cam obosit după ce m-au urmărit nişte rechini până la ţărmul insulei. Că, deh, am avut ghinionul să ne ciocnim cu un vas de pescuit şi tot feribotul s-a dus la fund ca o balegă de cal pe timp ploios. Norocul meu este, totuşi, că n-am avut de înotat decât vreo 8 kilometri...
Prietenii mei sunt bine şi ei, şi ar fi frumos să le spuneţi familiilor lor că sunt bine şi sănătoşi!
Noi, pe insul asta, ne distrăm la maxim, că oricum altceva nu avem ce face. Bem ţuică din zeamă de cocos, mâncăm friptură de cocos cu salată de cocos şi avem şi haine din cocos. De fapt nu mai pot de atâta cocos. Câteodată, când avem noroc, prindem şi nişte peşte, preferbil nu ţipari! Ba avem şi unele legume bune pe aici, numai că e periculos de ajuns la ele, de la peştii piranha din râul ce ne desparte.
În rest stăm toată ziua la umbră, că soarele cu ţuica de cocos nu fac casă bună iar mahmureala durează câte două săptămâni, vânăm, fără a pinde, totuşi, ceva, şi ne bălăcim prin ocean. Mă rog, asta cu bălăcitul în ocean este cu două tăişuri, că deh, câtedoată ne plictisim îngrozitor şi atunci jucăm ruleta atlantică: intrăm toţi cinci în apă, dar nu ştim sigur câţi mai şi ieşim. Este foarte frumos!
Nici măcar nu avem timp să ne plictism. Câteodată facem lupte de muşte, când luăm câte un fruct dulce să se strângă muştele lângă el, iar lângă fruct punem câte o şopârlă verde de zici că luceşte la întuneric, dar care are limba lungă. Ba, chiar, câteodată, ne jucăm de-a răpirea din Serai, când avem sânge proaspăt de peşte şi-l turnăm în cupa unei flori carnivore. Nu vă puteţi imagina cât de repede dispar liliecii!
Oricum aşteptăm să fim salvaţi! Preferabil înainte să ne otrăvim cu ceva sau să ne devoreze de tot ţânţarii! Sau rechinii. Sau piranha. Sau câinii sălbatici. Sau cine ştie ce boală tropicală, că deja avem cu toţii probleme la urinat, de zici că urinăm cretă. Aşa că să ştiţi că noi vă iubim şi vă ducem lipsa! Să veniţi negreşit, cât mai curând.
Pentru SuperBlog. Via Hostway.
|
Reclame 
Păi no... Lilicei, plante carnivore... 
I don't get it: "Ba, chiar, câteodată, ne jucăm de-a răpirea din Serai, când avem sânge proaspăt de peşte şi-l turnăm în cupa unei flori carnivore. Nu vă puteţi imagina cât de repede dispar liliecii!" :huh:
O fi ora de vină...