|
BIOS-ul (Basic Input - Output System) este, de fapt, un program ce se rulează la fiecare pornire a PC-ului. Acesta are un rol simplu: execuţia sa aduce sistemul din orice stare este (aproximativ) într-o stare "cunoscută" astfel încât sistemul de operare să poată rula.
BIOS-ul este stocat într-un cip de pe placa de bază iar computerul este conceput într-o asemenea manieră încât, la pornire, primul lucru pe care-l face este să ruleze acest program, care program face nişte chestii destul de interesante, dincolo de interfaţa simplă pe care o afişează.
În primul rând identifică şi testează echipamentul din computer. Eventual îl configurează. Aici mă văd nevoit să intru un pic în detalii. O parte din programul de BIOS realizează testul POST (Power On Self Test), prin care sistemul verifică funcţionarea tuturor componentelor. Acest test are mulţi paşi, parcurşi într-o anumită ordine. Fără să intru chiar adânc în detalii trebuie să spun că acest test este cam ca unul făcut de un om care se trezeşte din comă şi verifică dacă vede, dacă aude, dacă îşi poate mişca şi coordona membrele, etc. Exact aşa face şi calculatorul. Verifică să vadă în ce stare este.
Mai mult, acest program configurează anumite componente, setările salvându-le într-o memorie dedicată acestei funcţii şi care nu-şi pierde datele la oprirea sistemului, fiindcă este alimentată de o baterie CR2032. Configurarea componentelor permite personalizarea şi optimizarea performanţelor unui PC prin:
- Activarea unora sau a mai multor componente din sitem (porturi, etc).
- Configurarea ordinii de boot.
- Setarea unei parole de acces la computer.
Desigur, sunt mult mai multe alte chestii. Oricum, ştergerea configuraţiei se face prin mutarea unui jumper (contact) de pe placa de bază, dintr-o poziţie în alta. Sau prin scoaterea bateriei (neelegent şi dificil de realizat).
Precauţii:
- Nu porniţi sistemul cu jumper-ul mutat din poziţia iniţială pentru că vi s-ar putea arde placa de bază. Ştergeţi setările lăsând calculatorul deconectat de la sursa de curent şi mutând jumper-ul acela. Aşteptaţi 15 minute. Mutaţi jumper-ul înapoi. Reconectaţi. Reporniţi.
- Nu umblaţi la setări dacă nu ştiţi ce faceţi. Fiindcă s-ar putea să vă ardeţi câte ceva din sistem. Pentru că puteţi schimba multe dintre setările sistemului, inclusiv în configuraţii care pot să vă ardă o parte din componente.
- Întotdeauna, dar întotdeauna să setaţi temperatura de oprire. Pentru că dacă microprocesorul se încălzeşte peste limită acesta se va arde!
- Nu faceţi update la BIOS. De când mă ocup eu de computere n-am fost niciodată nevoit să fac update, deşi am fost tentat. Pentru că dacă ceva nu merge bine sistemul nu va mai merge deloc.
Aşa arăta un cip de BIOS, că acum s-a trecut la altceva:
Din imagine se vede cât de vechi este (1997). Modulul acesta are un BIOS de aproximativ 256 KB lungime, din estimările mele, că aşa era pe vremea aceea. În prezent programul de BIOS a evoluat până la câţiva megabaiţi (MB).
Ca şi curiozitate există mai multe BIOS-uri într-un sistem, pentru că şi unele plăci (de exemplu extensiile de hard disk sau plăcile video) au propriul lor BIOS, care este încărcat de BIOS-ul principal. Pentru a asigura o expandabilitate bună, o calitate critică a oricărui sistem.
Adăugire ulterioară: pentru cei interesaţi să vadă cum arată BIOS-ul sau cum se schimbă setările de BIOS, am făcut un tutorial video. Poate vă ajută.
|
Noţiuni teoretice 
Nici eu nu înţeleg. .png "=)")
Uite aşa creşte inima în mie când văd cum oamenii primesc asistenţă specializată! 
Ma, imi pare rau dar aici trebuie sa te contrazic!
Intr-adevar, sa faci update la o placa de baza produsa prin anii 1990 - 2000 (hai 2003) era un chin. Adica trebuia sa butezi PC-ul in MS DOS, sa folosesti dischete, sa incrucisezi 20 de degete etc. Rezultatul: poate reuseai sa convingi placa de baza sa suporte anumite module de memorie RAM sau un procesor mai nou sau un HDD mai mare. Asta e istorie. Pe vremurile acelea o imagine de BIOS avea cel mult 128 - 256 KBytes, deci codul din ea era destul de mic, iar numarul de erori care puteau aparea era foarte redus.
In prezent, o imagine standard de BIOS are in jur de 4 MBytes (daca nu chiar 8... mi-e lene sa caut). Cod mai mult => erori mai multe. Un exemplu clasic ar fi placa de baza pe Soket A Abit NF7 V2 (pe care o stapanesc cu mandrie). Aceasta are un BIOS de 512 KBytes si a avut in jur de 10 versiuni de BIOS din motive de instabilitate si pentru a adauga o optiune in CMOS Setup care sa permita incetinirea scrierilor pe HDD-ul de pe portul secundar SATA deoarece apareau date corupte
(ah, the memories...). Eh, pana la urma au rezolvat toate bug-urile si pot sa zic ca detin cea mai stabila si cea mai rapida placa de baza pe soket A cu chipset NVidia NForce 2 
La placile de baza moderne (cam de la aparitia P4 la INTeL si soket 754 / 939 la AMD), riscurile unui astfel de update s-au redus aproape la 0 deoarece au fost luate o serie de masuri de siguranta:
);
- a fost implementat un program care detecteaza daca BIOS-ul nu face ce trebuie si permite incarcarea unui bios nou in cazul unui update esuat;
- unele placi (Gigabyte) au ceea ce se numeste Dual Bios adica au efectiv 2 chipuri de BIOS. Daca nu poate porni de pe cel principal, se foloseste de copie;
- deoarece un sistem de operare nu mai are nevoie de informatia din BIOS pentru a functiona o data ce a prnit, updatatrea de BIOS se poate realiza cu incredere direct din Windows de exemplu. In cel mai rau caz, daca updatarea (flash-uirea) a esuat, va porni PC-ul in acel mod special care permite updatarea BIOS-ului de pe un CD sau memorie flash.
In conditiile enumerate mai sus, eu unul as face un update de bios deoarece pot beneficia de urmatoarele avantaje:
- Majoritatea update-urilor de BIOS rezolva probleme de stabilitate sau diverse incompatibilitati cu memorii, procesoare, dispozitive USB, etc;
- Placile de baza aparute chiar recent cer explicit printr-un mesaj updatarea BIOS-ului in cazul in care este folosit un procesor prea nou (am patit
- Pentru amatorii de Overclock, un update de BIOS poate ridica radical limitele atinse anterior;
Placile de baza nu sunt singurele care suporta update-uri de BIOS (sau de firmware). In prezent se poate updata si BIOS-ul unitatilor optice (pentru a suporta modele noi de discuri) si al placilor video (pentru a imbunatati performantele).
Cam atat aveam de spus in seara aceasta. Spor la flashuit BIOS-uri.
PS: Don't kill me if something goes wrong