Un rondel este precum un dans, uneori lin şi cald, asemeni unui vals, alteori mai aprins, mai intens, mai nebun şi mai pasional, precum un tango dar, de fapt, totul vine cumva invers pentru că, după cum spuneam odinioară despre dans, felul în care dansează un om reprezintă poezia sa cea mai sinceră.

Momentan, rondelul meu preferat este "Rondel tomnatic". Probabil din cauza felului meu întrucâtva trist de a iubi.

Nu, nu vreau doar să înţep, nu, vreau să doară, vreau ca aceste umile cuvinte să exprime ceea ce le doresc unora şi, dincolo de hazul de necaz pe care îl fac, va rămâne, întotdeauna, amărăciunea. Şi cineva trebuie să plătească pentru asta.

Să râdem, aşadar, de nevoie ca de voie bună. Şi chiar dacă nişte cuvinte nu pot să rănească atât de tare pe cât ar putea-o face nişte obiecte contondente, mă mulţumesc şi cu atât. E mai mult decât nimic. Să râdem, zic.

Mereu am avut o slăbiciune pentru limba engleză, slăbiciune care a dus, în timp, la crearea unui fel de defect uman. Câteodată, pur şi simplu, mă pot exprima mai natural în această limbă străină de românism, de fundamentul gândirii eu-lui meu interior fiindcă, evident, limba română este diapazonul meu.

Şi totuşi, vorba englezului, "English is my cup of tea" sau, prin extensie, "English is my second nature", pentru că muzica ei nu-mi sună deloc fals.

"Sunt dualismul dintre fiinţă şi nefiinţă,
Dintre bine şi rău,
Dintre adevăr şi minciună,
Sacru şi profan,
Căutând într-o mare de întuneric
o lumină de mijloc."

Termenul acesta nu l-am inventat eu, ci HDA, o fostă şi dragă muză de-a mea.

CATRÉN,  catrene, s.n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri; tetrastih. – Din fr. quatrain.

Câteodată unele lucruri pot fi spuse frumos, elegant, coerent şi succint în patru versuri, cu atât mai mult cu cât unele idei pot fi rezumate în doar câteva cuvinte, aranjate frumos ca pe o tăviţă pe care adesea stă o ceaşcă de cafea, o iluzie sau un gând.

"Ani trec repede şi ni se pare că viaţa trece pe lângă noi. Dar de fapt viaţa este ceva minunat şi merită trăită din plin. E nevoie de prieteni pe parcursul acestui drum. Sper că mă vei considera întotdeauna prietena ta. Cu drag."

Acestea sunt singurele cuvinte lăsate de prima mea muză, acum aproape 15 ani. Se pare că povestea ai cu prietenia dintre un băiat şi o fată este o prostie ce va dăinui veşnic. Cam ca un blestem, aşa.

ACROSTÍH, acrostihuri, s.n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.  Sursa.

Acrostihul din imagine a fost scris special pentru această imagine şi se numeşte "Te caut", poartă acest mesaj, iar versurile începe cu literele aferente mesajului. Bine, este şi ceva substrat la mijloc, pentru că titlul pare a nu coincide cu conţinutul.