Detalii tehnice:

• SL356
• 350/512/100/2.0 V S1
• 350 MHz
• 512 KB L2 cache
• 100 MHz FSB
• alimentare la 2 V
• Slot 1
• Pentium II
• 19110119-0334 Philippines
• Intel 1997

Așa arată microprocesorul Intel SL356 de deasupra:

Microprocesorul Intel Pentium II SL356 (Deschutes) pe Slot 1 la 350 MHz, vedere de deasupra

Așa arată microprocesorul Intel SL356 din față:

Microprocesorul Intel Pentium II SL356 (Deschutes) pe Slot 1 la 350 MHz, vedere din față

Așa arată microprocesorul Intel SL356 pe verso:

Microprocesorul Intel Pentium II SL356 (Deschutes) pe Slot 1 la 350 MHz, vedere pe verso

Ca și curiozitate, cipul care se vede în a doua imagine este, de fapt, un abțibild, căci nu, nu se vede ce-i în microprocesor. Apoi, de la Mihai am primit microprocesorul SL357, modelul imediat următor după acesta.

De asemenea, ca și microprocesoarele din familia Klamath, și microprocesoarele din familia Deschutes puteau funcționa în configurație bi-procesor (dual-procesor).

Detalii tehnice:

• SL28L
• B80522P266512
• 97410055-046
• 266 MHz
• 512 KB L2 cache
• Slot 1
• INTEL
• PENTIUM II with MMX technology
• MALAY

Așa arată microprocesorul Intel SL28L de deasupra:

Microprocesorul Intel Pentium II SL28L (Klamath) pe Slot 1, văzut de deasupra

Așa arată microprocesorul Intel SL28L din față:

Microprocesorul Intel Pentium II SL28L (Klamath) pe Slot 1, văzut din față

Așa arată microprocesorul Intel SL28L pe dedesubt:

Microprocesorul Intel Pentium II SL28L (Klamath) pe Slot 1, văzut de dedesubt

Așa arată microprocesorul Intel SL28L pe verso:

Microprocesorul Intel Pentium II SL28L (Klamath) pe Slot 1, văzut pe verso

Ca și curiozitate, este posibilă montarea a două astfel de microprocesoare pe o placă de bază cu suport pentru un singur microprocesor și, mai mult, presupunând că va veni iarna și voi avea mai mult timp liber, mi-ar plăcea să fac un exercițiu demonstrativ care ateste afirmația de mai sus. Oricum, este important de reținut că acest microprocesor poate fi modificat manual să funcționeze în configurații bi-procesor, ceea ce este deosebit de curios.

Specificații tehnice:

• AMD Athlon ^TM
• AXDC2400DKV3C
• 1063475L30030
• AQYHA0351UPMW
• Socket 462
• (C) 1999 AMD
• Assembled in Malaysia

Așa arată microprocesorul AXDC2400DKV3C din față:

Microprocesorul AXDC2400DKV3C (AMD Athlon 2400+), vedere din față

Și așa arată pe verso:

Microprocesorul AXDC2400DKV3C (AMD Athlon 2400+), vedere pe verso

Ca și curiozitate, acestea sunt încă destul de folosite, datorită faptului că ofereau o putere de calcul decentă la un preț foarte, foarte bun. Mai mult, denumirea lor este dată de faptul că ofereau mai multă performanță per MHz decât un Pentium IV de primă generație, așa că AMD a adoptat o strategie de marketing prin care să-i comunice publicului performanțele reale are microprocesorului: un AMD Athlon care funcționează la 2000 de MHz, în acest caz, este mai rapid decât un Intel Pentium IV la 2400 de MHz. Și le-a mers.

Un computer, orice computer, pentru a funcționa are nevoie doar de un microprocesor și de memoria RAM, microprocesorul cerând codul de program din memorie și executându-l (facem abstracție de BIOS) în acest model simplificat.

Astfel, prin intermediul acestui articol vom răspunde la întrebările următoare:

1. Cum funcționează un SSD (Solid State Drive)?
2. Cum funcționează un memory stick pe USB?
3. Sunt posibile și alte tipuri de stickuri, pe alte porturi?

1. Funcționarea unui dispozitiv de memorie externă oarecare

Pentru a putea povesti despre modele specifice de subsisteme de memorie externă, este necesar să ne însușim modelul generalist de funcționare a unui dispozitiv oarecare de memorie externă.

Pentru aceasta vom porni de la schema următoare:

Schema de funcționare a unui generic dispozitiv de memorie externă (de exemplu SSD) și schema de funcționare a unui stick de memorie pe USB

Astfel, explicația modelului general de funcționare pentru memoriile externe este următoarea:

Computerul (0) trimite cererea (1) către circuitul de memorie externă (A), la controllerul de magistrală externă și control (2), prin intermediul porturilor fizice electro-mecanice (3) și (4).

Controllerul (2) nu doar că asigură suportul de magistrală externă, ci asigură și controlul dispozitivelor din dispozitivul de memorie externă (A). De aceea, controllerul (2) va trimite cererea (5) către dispozitivul de acces la memorie (6) care va cere (8) datele (10) prin intermediul interfeței de acces (7) la memoria Flash (9).

Răspunsul memoriei (9) la cererea (8) va fi sub forma (11) care ajunge la circuitul de acces la memorie (6) prin intermediul interfeței de acces (7), iar de acolo este trimis mai departe la controllerul principal (2) prin intermediul semnalului (12) și, mai departe, răspunsul (13) la cererea (1) trece înapoi la computer (0) prin interfața electro – mecanică (3) și (4).

Glosar:

0. Computerul la care este conectat circuitul de memorie externă.

1. O cerere oarecare de date, de exemplu un fișier, venit [de la computer (0).

2. Microcontrollerul principal al circuitului de memorie externă, microcontroller ce asigură atât funcționarea corespunzătoare a circuitului de memorie externă, cât și interfațarea electrică și logică la interfață, orice model ar fi aceasta.

3. Ansamblu sau subansamblu electro-mecanic (mufă) specific tipului de interfață al portului pe care îl deservește (COM, LPT, USB, FireWire, IDE, SATA, PCI etc), conectat la computer (0).

4. Ansamblu sau subansamblu electro-mecanic (mufă) specific tipului de interfață al portului pe care îl deservește (COM, LPT, USB, FireWire, IDE, SATA, PCI etc), conectat la dispozitivul de memorie externă (A).

5. O cerere oarecare, de exemplu o literă dintr-un fișier text (10), către circuitul de control al memoriei (9).

6. Circuit de interfață și acces la memorie, un circuit de timp controller de memorie specific microcontrollerului generalist (2), circuit de acces ce are rolul de a converti cererile logice ale microcontrollerului (2) în cereri specifice tipului și capacității circuitului de memorie (9). Pentru aceasta, circuitul de acces poate folosi și o interfață de acces la memorie (7).

7. Interfață de acces la memoria Flash (9). Aceasta are atât rol de conversie electrică a semnalelor (8) și (11), unde este cazul, cât și de buffer (memorie tampon). Într-un exemplu ulterior vom vedea de ce este importantă această componentă.

8. Cerere de date de la o adresă specifică (10) adresată circuitului de memorie (9).

9. Circuitul de memorie al dispozitivului de memorie externă. Pentru exemplificare și datorită faptului că sunt cele mai răspândite pentru acest tip de aplicație, am preferat să spun că avem de-a face cu un circuit de memorie Flash. Însă nu este obligatoriu, circuitele de memorie auxiliară putând fi implementate și cu alte tehnologii (SD, RAM, EEPROM etc).

10. Un fișier oarecare (text, să zicem) care se întinde pe mai multe adrese de memorie, deci având mai mulți bytes. Când se face citirea fișierului (10), microcontrollerul (2) îi cere circuitului de acces la memorie să îi trimită în ordine conținutul de date al tuturor adreselor de memorie (9) în care se află

11. Răspunsul memoriei la cererea (8), respectiv o parte din conținutul fișierului (10) stocat în memorie (9).

12. Răspunsul circuitului de interfață și acces la memorie (6) la cererea (5) a microcontrollerului (2).

13. Răspunsul microcontrollerului (2) dat computerului (0) la cererea (1), răspuns ce trece și el ca și cererea (1) prin mufele (3) și (4). Răspunsul acesta (13) este considerat răspunsul dispozitivului de memorie externă.

Astfel, ținând cont de cele spuse mai sus, am putea avea mai multe astfel de circuite de memorie externă (hard diskurile și restul unităților cu piese mișcătoare vor fi dezbătute separat):

• Flash drive pe portul serial RS232 (COM) sau RS432. Cred că ar putea fi realizate și în casă, cu un microcontroller programabil (PIC?) pentru microcontrollerul principal (2) și ceva controller de memorie pentru circuitul de acces la memorie (6) în funcție de care se va alege și tipul constructiv al memoriei (9). În acest caz, (3) și (3) sunt mufele specifice conectorului serial.
  • Dezavantaje:
    • Computerele moderne nu dispun de un port serial COM.
    • Portul serial RS232 este foarte lent pentru standardele actuale, cu o viteză de până la 128 Kb pe secundă (16 KB/s).
    • Necesită alimentare separată.
  • Avantaje:
    • Pot fi folosite în sistemele mai vechi, de obicei în uz în procesele industriale.
    • Pot fi folosite pentru echipamentele industriale care dispun de asemenea porturi, cu software-ul potrivit, desigur.
• Flash drive pe FireWire (IEEE 1394). Există unele modele de dispozitive de memorie pe interfața aceasta numită FireWire.
  • Dezavantaje:
    • Necesită alimentare externă.
    • Număr redus de aplicații.
  • Avantaje:
    • Potrivit pentru multimedia.
• Flash drive pe portul paralel LPT. Teoretic, n-am văzut să existe, fiindcă viteza portului paralel este excesiv de mică.
  • Dezavantaje:
    • Viteza mică de transfer.
    • Număr redus de aplicații.
    • Portul nu prea se mai găsește în dotarea computerelor moderne.
  • Avantaje:
    • Totuși, unele computere vechi ar putea beneficia de așa ceva, nu știu.
• Flash drive pe PCI. Asta e tare, că e pentru aplicații speciale în supercomputing.
  • Dezavantaje:
    • Număr infim de aplicații.
    • Hardware foarte specific.
  • Avantaje:
    • Să pui un flash drive pe PCI pentru stocarea datelor intermediare din procesarea volumelor imense de date crește semnificativ performanțele supercomputerului.
• Flash drive pe IDE sau SATA, cunoscute popular și sub denumirea de SSD (Solid State Drive). Principial, sunt niște dispozitive de memorie externă optimizate pentru a înlocui hard diskurile, altfel respectând perfect algoritmul de mai sus.
  • Dezavantaje:
    • Prețul prohibitiv pentru capacități mari.
  • Avantaje:
    • Nu au părți în mișcare.
    • Viteză mare sau foarte mare de transfer al datelor.
    • Totuși, se pot face și în casă.

2. Funcționarea unui stick de memorie pe USB

Computerul (0) face o cerere (18) către controllerul stickului de memorie (19) care are și funcție de control al transferurilor de pe magistrala USB, controller (19) care, mai departe, în funcție de tipul cererii furnizează o nouă cerere, sau serie de cereri (20), către circuitul de interfață la memorie (21).

Preluând cererea (20) de la micrcontrollerul principal (19) al stickului de memorie (B), circuitul de acces la memorie (21) o interpretează și formulează o serie de cereri (23) către memoria flash (24) care răspunde la aceste cereri citind varii adrese de memorie (25), stocându-le în buffer-ul (22) și returnând semnalul electric și informațional pe calea inversă.

Evident, informația se întoarce pe calea inversă, astfel că în practică nu avem căi diferite pentru cereri și răspunsuri de date, însă din motive de ușurință a explicației am recurs la acest truc de a adăuga elemente în plus.

Acestea fiind zise, calea inversă, de la memoria flash (24) este prin răspunsul (26) dat controllerului de acces la memorie (21) prin bufferul de memorie (22), apoi prin răspunsul (28) la cererea (20) dat microcontrollerului principal (19) de controllerul de acces la memorie (21), microcontrollerul principal (19) urmând să furnizeze pe interfața USB răspunsul (28) la cererea (18) făcută de computerul (0).

Glosar:

0. Computerul la care este conectat circuitul de memorie externă.

14. Pinul de alimentare (+) al conectorului USB, important de menționat pentru a evidenția faptul că aceste dispozitive de memorie externă nu necesită alimentare separată, ci sunt alimentate direct din conector.

15. Pinul de alimentare (-) al conectorului USB, important de menționat pentru a evidenția faptul că aceste dispozitive de memorie externă nu necesită alimentare separată, ci sunt alimentate direct din conector.

16. Conectorul USB al computerului (0).

17. Conectorul USB al stickului de memorie pe USB (B).

18. O cerere oarecare făcută de computerul (0) pentru un fișier de pe stickul de memorie (B) .

19. Microcontrollerul principal al stickului de memorie (B). De obicei este un microcontoller echipat cu un dispozitiv de tip UART programat să facă transferuri între subsisteme diferite (USB și magistrala internă a stickului de memorie).

20. O cerere oarecare făcută de către microcontollerul principal (20) către circuitul de acces la memorie (21).

21. Circuitul de acces la memorie are rolul de a converti cererile venite de la microcontrollerul principal (19) în cereri către circuitul de memorie (paritatea nu este musai de 1 la 1, prima adresă accesibilă nu este musai să fie zero șamd).

22. Blocul de buffer al circuitului de acces la memorie (21), având rolul de prelua datele provenite cu mare viteză de la circuitul de memorie (24) pentru a nu gâtui performanțele circuitului de acces la memorie (21).

23. Cererea conținutului uneia sau mai multor adrese de memorie, în acest caz o parte din conținutul unui fișier text. (25).

24. Memorie flash, un circuit electronic de mare densitate care conține una sau mai multe matrici de conductor la intersecția cărora se află celule de memorie, de obicei regula de aproximare a numărului de componente de pe cipul de siliciu fiind cu cel puțin 50% mai mare decât numărul de biți de memorie. De exemplu un cip cu o capacitate de 4 GB are 32 Gb de date capacitate, ceea ce înseamnă că cipul de siliciu are în jur de 50 de miliarde de componente pe el. Destul de impresionant.

25. Adrese de memorie ce conțin datele fișierului cerut (18) de computer (0).

26. Răspunsul la cererea (23). În practică, se folosește calea inversă, nu o cale separată.

27. Blocul de conversie din bytes sosiți de la memorie – se vede că liniile (23) și (26) sunt groase, semn că transportă mai mulți biți – în biți care merg la circuitul UART din microcontrollerul principal (19). Acest bloc poate să aparțină și de microcontrollerul principal (19) nu doar de circuitul de acces la memorie (21), caz în care circuitului UART din microcontrollerul principal (19) îi sunt servite date în mod paralele, nu serial. Indiferent, ieșirea din UART spre USB este serială. Cum este construită magistrala internă între (19) și (21) este de interes doar din motive de performanță internă.

28. Răspunsul la cererea (20). În practică, se folosește calea inversă, nu o cale separată.

29. Răspunsul la cererea (18). În practică, se folosește calea inversă, nu o cale separată.

Un nano-supercomputer este un sistem de calcul cu dimensiuni semnificativ mai mici decât un supercomputer, dar care folosește una dintre topologiile logic-funcționale ale supercomputerelor.

Ținând cont că tehnica nano-supercomputerelor este un subiect nou din punct de vedere tehnic, îndrăznesc a spune că e chiar inedit,  vreau să vă povestesc despre cum funcționează și cum se construiește un astfel de supercomputer mai de grabă rudimentar, și chiar dacă în acest caz avem de-a face cu un nano-supercomputer, principiile tehnicii supercomputerelor sunt, în general, aceleași.

În continuare, ca punct inițial al prezentării, vom vedea că topologiile logic-funcționale sunt modele de conectare a unităților de procesare, în speță computere sau microprocesoare. Astfel, vom începe frumoasa noastră prezentare cu fundamentul unui nano-supercomputer, respectiv celula super-computațională care, la rândul ei, este formată din noduri computaționale, adică din nano-computere.

Pentru exemplul nano-supercomputerului Corvina-1 (da, i-am dat și un nume, chiar dacă nu este decât un model virtual, neimplementat) s-ar putea folosi nano-computerul Raspberry Pi, versiunea A (fără LAN) sau B (cu LAN și 256 MB RAM), un sistem de calcul de mici dimensiuni, cu următoarele proprietăți:

• CPU ARM 11
• 128 sau 256 MB RAM
• Conectivitate USB 2.0
• 10BaseT 10Mbps LAN (RJ45)
• Suport card SD, pentru OS.

După cum spuneam, mai multe astfel de nano-computere se vor organiza sub forma unor entități funcțional-logice numite celule super-computaționale, despre care vom vorbi în continuare.

1. Celula super-computațională de tip 1

De departe, luând în considerare caracteristicile nano-computerului Raspberry Pi, cea mai simplă celulă super-computațională este cea în care pentru conectivitatea dintre computere vom folosi un hub USB cu mai multe porturi (în schema de mai jos sunt reprezentate doar patru, dar pot fi și șapte sau alți multipli de 2ⁿ-1, unde n<=7), hub USB comandat de un nano-computer, în timp ce interconectarea între celule se poate face folosind portul de rețea (RJ45) al standardului de rețea ethernet 10BaseT, cu o viteză de transfer de până la 10 Mb per secundă conectat sub formă de stea la un router Ethernet, ca în schemă.

Schema de principiu a unui supercomputer bazat pe nano-computerul Raspberry Pi, cu celule super-computaționale de tip 1, bazate pe structuri USB

Evident, două astfel de celule super-computaționale se pot conecta și direct, cum se poate vedea și în schemă, folosind un cablu inversat RX/ TX pentru Ethernet.

Avantaje:

• facil de implementat;
• facil de înțeles;
• facil de comandat;
• viteză mare de conectare între noduri (nano-computere), de până la 480 Mb per secundă.

Dezavantaje:

• transferurile prin USB vor solicita intens memoria RAM, sarcina computațională fiind îngreunată sau întreruptă în timpul transferului de date;
• O astfel de arhitectură nu este optimizată pentru ceva anume (procesare rapidă sau lucrul cu bucăți de date dinamice cu schimbare rapidă) fiind, de aceea, cel mai puțin performantă dintre celulele super-computaționale.

2. Celula super-computațională de tip 2

Ca și celula super-computațională de tip 1, și celula super-computațională de tip 2 are o structură ierarhică în care un nod (nano-computer) numit Stăpân (Master) comandă funcționarea nodurilor adiacente numite Sclavi (Slave) conectate la același router Ethernet, în timp ce interconectivitatea între celulele super-computaționale este realizată prin intermediul router-ului.

Celulă super-computațională de tip 2, cu o structură de tip Stăpân/ Sclav (Master/ Slave) printr-un router Ethernet

Avantaje:

• fiabilitate crescută;
• structură orientată spre procesare;

Dezavantaje:

• cost mai ridicat din cauza faptului că este necesară folosirea multor routere Ethernet;
• fiind orientată spre procesare, nu este optimă pentru transferul de date între noduri (din cauza vitezei de transfer de doar 10 MBps).

3. Celulă super-computațională de tip 3

La fel ca și celulele super-computaționale de tip 1 și 2, și celula super-computațională de tip 3 are o structură ierarhică de tip Stăpân/ Sclav care controlează nodurile adiacente conectate la router, deosebirea fiind că nodul (nano-supercomputerul) Stăpân asigură conectivitatea celulei super-computaționale.

Celulă super-computațională de tip 3, cu o structură de tip Stăpân/ Sclav (Master/ Slave) printr-un router Ethernet, conectivitatea între celule fiind făcută prin nodul Stăpân

Avantaje:

• structură specializată pentru procesare și adaptare rapidă;
• fiabilitate crescută;

Dezavantaje:

• cost mai crescut;
• management mai dificil.

4. Celulă super-computațională de tip 4

Spre deosebire de tipurile celulelor super-computaționale precedente, acest tip de celulă super-computațională nu este ierarhică, niciunul dintre nodurile de procesare nu este Stăpân pe celulă, fiecare nod având obligația să funcționeze conform unor reguli clar definite.

În acest tip de celulă super-computațională, comunicația dintre celule este asigurată de un router, structura fiind optimizată pentru procesare.

Celulă super-computațională de tip 4, având o structură de tip non-Master/Slave, în acest caz funcționarea corectă a nodurilor fiind dată de o aplicație software ce rulează în fiecare nod (nano-computer)

Avantaje:

• numărul de noduri de procesare este identic cu numărul de noduri din rețeaua computațională, deci nu se “pierde” nimic pentru management.

Dezavantaje:

• software semnificativ mai complex;
• neoptimizat pentru transferul unor seturi mari de date;

5. Celulă super-computațională de tip 5

Celula super-computațională de tip 5, este o structură hibridă ce înglobează într-o singură entitate două celule super-computaționale de tipuri diferite, de exemplu o celulă computațională de tip 1, cu o celulă computațională de tip 4 sau o celulă computațională de tip 2 sau 3 combinată cu o celulă de tip 1.

Pentru exemplificare, vom vorbi despre combinația de celule super-computaționale de tip 1 și 2. Astfel, într-o celulă super-computațională de tip 5, partea de comunicare între noduri se face printr-un router în care un nod este Stăpân și comandă funcționarea rețelei, prin router, însă în același timp același nod Stăpân comandă transferul de seturi de date prin comanda unui hub USB.

Celulă super-computațională de tip 5, având o dublă structură de tip Stăpân/ Sclav (Master/Slave), atât la nivel de comenzi (galben) transmise prin rețea, cât și la nivel de date (albastru închis) transmise prin USB, în acest caz datele fiind schimbate rapid, prin USB, în cadrul celulei super-computaționale, între noduri, respectiv lent între celule, prin Ethernet

O astfel de celulă super-computațională, deși complexă, are avantajul că elimină multe dintre neajunsurile modelelor secundare.

Avantaje:

• auto-optimizare dinamică pentru procesare sau transfer de seturi de date;

Dezavantaje:

• complexitate hardware și software crescută;
• complexitatea structurii este limitată la 127 de dispozitive conectate direct, conform specificațiilor USB;
• preț crescut.

Sigur, aceasta nu este o prezentare exhaustivă și ne vom opri aici cu prezentarea celulelor super-computaționale, întrucât există și alte tipuri posibile de conectări, cu avantaje și dezavantaje, eu dorind doar să evidențiez mecanismul combinărilor funcțional-logice.

Evident, în funcție de tipul constructiv al celulelor, conectarea se poate face, după cum am văzut, prin USB (la 480 Mbps) sau LAN 10BaseT (10 Mbps), sau combinat, desigur, respectând topologia USB care nu coincide cu cea Ethernet.

Astfel, cu titlu exemplificativ, o posibilă schemă de conectare a nodurilor și celulelor super-computaționale de tip 5 poate fi ca în figura următoare, unde nodurile computaționale sunt montate câte 127 pe un hub USB și grupate în celule super-computaționale de câte 8 noduri (mai puțin ultima, care are doar 7 noduri), astfel încât să se elimine neajunsurile lipsei de conectivitate USB între noduri:

Ghirlandă de celule super-computaționale conectate într-o structură cu 127 de noduri conectate pe un singur hub USB, cu nodurile grupate câte 8 într-o celulă (mai puțin ultima, în care sunt doar 7 noduri)

De asemenea, plecând de la acele structuri destul de simple numite celule super-computaționale, problema realizării unui supercomputer ieftin este mai de grabă o chestie de granularitate și performanță, decât de implementare fizică propriu-zisă, de exemplu structurile de mai sus putând fi grupate diverse structuri (arborescente, liniare), pentru optimizarea funcționării sistemului.

Firește, plecând de la schema anterioară putem granulariza supercomputerul în mod diferit:

• câte 7 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 8 pe router (structura asta e foarte interesant de studiat).
• câte 15 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 8 pe un router;
• câte 15 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 16 pe un router;
• câte 15 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 32 pe un router;

…

• câte 31 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 16 pe un router;
• câte 31 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 32 pe un router;
• câte 31 pe un hub USB, hub-uri neconectate între ele, câte 64 pe un router;

…

Da, imaginația combinată cu niște caracteristici tehnice este limita!

Cu speranța că v-a plăcut articolul, închei spunând că apariția pe piață a nano-computerului Raspberry Pi le va permite tuturor universităților să-și facă mici laboratoare de nano-supercomputing, chiar și în România, un astfel de supercomputer de complexitate și performanță medie putând costa cam cât un server oarecare. Imaginați-vă, doar, că fiecare universitate din România ar putea avea propriul laborator de informatică a supercomputerelor, dotat cu un supercomputer didactic!

Poate sunt doar un visător, dar cred sincer că un nano-computer poate deschide porți nebănuite pentru utilizarea supercomputerelor.

Voi ce părere aveți?

Caracteristici tehnice ale adaptorului:

• Suportă conectarea unui microprocesor de tip Socket 370 (PGA 370);
• Se conectează la Slot 1;
• Nu necesită alimentare separată;
• Nu conectează ventilatorul microprocesorului (acesta se conectează în continuare pe placa de bază)
• MATRIX S370 ADAPTOR
• 9909 (Septembrie 1999)
• O/G 2301
• JP1 are primii pini conectați.
• Made in China

Așa arată adaptorul din față:

Adaptor de la Socket (PGA) 370 la Slot 1, vedere din față

Și așa arată adaptorul din spate:

Adaptor de la Socket (PGA) 370 la Slot 1, vedere pe verso

Și așa arată cu un microprocesor Intel Celeron SL3FZ montat pentru Slot1, evident, fără ventilator, întrucât nu este de interes:

Adaptorul de la Socket 370 (PGA 370) la Slot 1, cu un microprocesor Intel Celeron SL3FZ (533 MHz, 128 KB L2 cache, FSB 66 MHz) montat pe el, fără ventilator (deși acest microprocesor necesită unul, doar că l-am demontat eu pentru fotografie)

Ca și curiozitate, adaptorul de la Socket 370 (PGA 370) la Slot 1 (Slot1) permite conectarea unui microprocesor de un tip la o placă de bază de alt tip, doar că nu este prea bine documentată chestia asta, întrucât teoretic tensiunile electrice între cele două topologii pot să difere. Oricum, nu știam noi de-astea pe vremea aceea, că dacă știam…

Specificațiile memoriei Princeton VPM333x64SC25/1G/K:

• Princeton
• VPM333x64SC25/1G/K
• 1 GB
• 333 MHz DDR SODIMM

Așa arată memoria Princeton VPM333x64SC25/1G/K din față

Modulul de memorie SODIMM (200 pini) Princeton VPM333X64SC25/1G/K, din față

Și așa arată pe verso:

Modulul de memorie SODIMM (200 pini) Princeton VPM333X64SC25/1G/K, pe verso

Ca și curiozitate, nu o am pe stoc, este a unui coleg, iar eu doar am fotografiat modulul, că e interesant cu cele 16 circuite integrate de memorie din dotare.

Cele 16 circuite integrate care formează modulul sunt identice și au următoarele caracteristici:

• PRINCETON
• PT128400E
• 2608 308736

Detalii tehnice pentru Intel Celeron SL3FZ:

• 533MHz
• Cache L2: 128 KB
• FSB: 66 MHz
• Multiplicator: 8 (logic, dacă stai să calculezi)

Pe el, microprocesorul Intel Celeron SL3FZ are următoarele inscripții:

• CELERON
• FV524RX533
• 128 SL3FZ
• MALAY
• L0240925 – 1149
• INTEL 1998

Așa arată microprocesorul Intel Celeron SL3FZ din față (de deasupra)

Microprocesorul Intel Celeron SL3FZ (533 MHz, 128 KB L2 cache, 66 MHz FSB), văzut din față (de deasupra)

Și așa arată pe verso:

Microprocesorul Intel Celeron SL3FZ (533 MHz, 128 KB L2 cache, 66 MHz FSB), văzut pe verso

Ca și curiozitate, l-am cumpărat montat pe un fel de adaptor de la Socket 370 la Slot 1 (voi vorbi mai târziu despre el), iar la demontare a trebuit să-l curăț de excesul de pastă siliconică întărită.

Caracteristici tehnice:

• COMPAQ
• 18.2 GB – 10,000 RPM
• Wide Ultra3 SCSI
• MODEL NUMBER: BD0186349B
• SERIAL NUMBER: “3BT2GFSQ”
• CT: 2349B016CLV7CJ
• LOT NUMBER: “A-01-0146-6″
• MADE IN SINGAPORE
• VDC +5 AMPS 0.83
• VDC +12 AMPS 0.89
• DRIVE CPN: 176943-002
• FACTORY PN: “9N001-043″
• FIRMWARE 3B15
• DRIVE DPN: 3R-A0858AA
• REV: A01
• DSN: 1G1202GFSQ
• 100137572
• 77902567
• 3BT2GFSQ
• 85934 E
• 2146 00CG

Așa arată hard diskul Compaq BD0186349B din față:

Hard diskul Compaq BD0186349B pe Ultra Wide3 SCSI și cu 10,000 RPM, văzut din față

Și așa arată hard diskul Compaq BD0186349B pe verso:

Hard diskul Compaq BD0186349B, vedere a complexului circuit electric de pe verso

Se observă, așadar, calitatea și complexitatea implementării acestei bijuterii de hard disk, construit într-o manieră atât de îngrijită cum sunt sigur că n-am mai văzut. Oricum, hard diskul l-am cumpărat cu tot cu rack-ul de conectare hot swap (scoatere din server când acesta este pornit, lucru inacceptabil la hard diskurile fără această tehnologie), dar circuitul electronic nu se vedea. Vă dați seama că am avut un șoc de proporții când am văzut așa circuit electronic extrem de îngrijit.

Principalele circuite integrate de pe placa electronică sunt:

1. SEAGATE
   • 100280-502 – Controllerul principal al hard diskului, cu specificații necunoscute.
   • LUCENT
   • 0102S 473330
2. MT
   • 0102 3-1
   • 48LC1M16A1 – Circuit de memorie SDRAM 1M x16 bit la 7ns (143 MHz), compatibil PC100.
   • TG -7 SE
3. M
   • 88C4200-LEE
   • T2756.1
   • 0104 BNS
4. AGR 011P
   • 10616QFD4
   • W-20
   • 1388B55
5. P14CNCVTBD
   • 32H67420
6. TEXAS INSTRUMENTS
   • D731586APGJ
   • CA-11A5E7W
7. infineon
   • SAB-C163 – Un foarte performant microcontroller pe 16 biți construit folosind tehnologie CMOS (25 MHz, poate accesa până la 16 milioane de adrese, manualul)
   • 24D33F
   • BB
   • (C) SIEMENS 99
   • F
   • EC112073
   • 11B
8. ATMEL
   • AT49F4096A – circuit de BIOS de tip flash, cu 4 Mb de memorie și un  consum 275 mW (manualul).
   • 70TC
   • 0103
   • SL956
9. TI
   • 14ACL9M
   • SG 1211B
10. Conector SCSI Wide Ultra3
11. Jumperul J2
12. Jumperul J6
13. Jumperul J8
14. Jumperul J19

Caracteristicile tehnice ale plăcii Matrox MGA G200A:

• MATROX
• 8 MB SDRAM 250 MHz RAMDAC
• Port AGP
• COPYRIGHT 1998
• 856-02 REV. A
• 30111 COMPAQ
• MNT0180 210R
• CPQ CT: P20590CK5L308E
• CPQ Assy. No.: 400778-002
• CPQ Spare No.: 402125-001
• G2 + DMILA/ 80/ CPQ
• REPLACEMENT REFURBISHED UNIT
• ASSEMBLED IN THAILAND
• KALEX K668

Așa arată placa video Matrox MGA G200A din față:

Placa video Matrox MGA G200A pe portul AGP, cu 8 MB RAM și slot de extensie, vedere din față

Așa arată placa video Matrox MGA G200A pe verso:

Placa video Matrox MGA G200A pe portul AGP, cu 8 MB RAM și slot de extensie, vedere pe verso

Ca și curiozitate, plăcii video Matrox MGA G200A fotografiate îi lipsește radiatorul de pe procesorul grafic. De asemenea, slotul pentru RAM auxiliar pare a fi de forma unui slot pentru RAM de laptop și, deci, n-aș fi surprins dacă ar merge cu un modul de SDRAM de laptop pus acolo.

Circuitul electronic are următoarele dispozitive mai importante:

1. MATROX
   • MGA
   • MGA-G200A-D2 – Procesorul grafic (GPU), cu două magistrale unidirecționale de 64 de biți la 112 MHz, microprocesorul funcționând la 84 de MHz.
   • 9920KU221
2. SEC KOREA 922
   • KM416S1020CT-G8 – dispozitiv de memorie RAM de 2 MB.
   • TPE072FD
3. MMD270JK – Cristal de cuarț.
4. TL74F125D
   • 2911711
5. Ieșirea VGA.