-
Acționăm!
-
Medalert
-
Muzeul Farmaciei
-
SuperBlogger
-
Umbrela Verde
-
Statistici
-
Antispam
Arhiva categoriei: Ars poetica
“Ani trec repede şi ni se pare că viaţa trece pe lângă noi. Dar de fapt viaţa este ceva minunat şi merită trăită din plin. E nevoie de prieteni pe parcursul acestui drum. Sper că mă vei considera întotdeauna prietena ta. Cu drag.” Acestea sunt singurele cuvinte lăsate de prima mea muză, acum aproape 15 ani. Se pare că povestea ai cu prietenia dintre un băiat şi o fată este o prostie ce va dăinui veşnic. Cam ca un blestem, aşa.
Tu ești…
Tu ești apa cu care îmi astâmpăr setea, Dar eu îmi sunt cel mai aprig deșert, Ești focul la care îmi încălzesc picioarele Și care îmi topește inima de fier.
Iubirea a doi moroi
Trenul acesta este ca un preludiu spre tine Spre brațele tale și buzele de pasiune pline, Mi-e gura știrbă și sufletul mi-e șters Atunci când te mai găsesc doar într-un vers.
Binele dual
Te privesc sorbind literele de pe foaie La fel cum din suflet ți-aș soarbe iubirea, În gând porți romanul, în suflet despărțirea Și-n ochiul meu te văd fugind vesel prin ploaie.
Regret matinal
S-a ofilit parfumul tău pe perna mea Iar pielea ta de catifea, călduță, Nu-mi mai atinge pielea, of drăguță!, Aș vrea să te mai am în viața mea!
Într-o zi…
Într-o zi o să învăț să gătesc Din slove să fac rime și arpegii, Momentan, învăț să înot și primesc La mine în suflet numai erezii.
Publicat în Ars poetica
2 comentarii
Poem în stil shakespearean
Iubirea adolescentină este un castel de nisip Făcut pe o plajă de oameni orbi plină, Pe când iubirea matură este catedrala florentină Construită într-un deșert arid și pustiu.
Un poem ciudat
Zâmbetul tău mi-a dat un cap în gură Și, dincolo de gură, m-a împuns în suflet, M-a lăsat mut de iubire să cuget Cu cioburile inimii mele pe bordură.
Publicat în Ars poetica
Lasă un comentariu
Lumea asta toată…
Lumea asta toată e un tren absurd Ce merge din nicio gară în nicio gară, Este, cum s-ar spune pe scurt, Aiurită din cale-afară.
Odă bisericilor erecte
Mii și mii de biserici se-nalță pe-afară Erecte și slute, ca puțele strâmbe de măgari. Și suntem din ce în ce mai păgâni, mai atei Cu sufletele pătate de solobozul unor zei avari.
Cuțitul din moroi
De trei sute de ani, în pântec port cuțitul de a te dori Și nu mă pot apleca spre-ați trimite în șoaptă o rugăciune, Peste el au trecut veacuri de rugină, peste mine dureri Și, la naiba, nici timpul trecut … Continuarea
- Mai stai!
Cu degetul încă tremurând îmi scriu pe nisipul umed iubirea Ce mi se scurge prin suflet ca printr-o clepsidră universală, Mi-e atât de plină ființa de nebunia și pasiunea ancestrală Încât ca într-o mare ce înghite țărmul mă împresoară fericirea.
Patrie
Patrie, fărâmă de suspin și suferință Te-ai plămădit ca o osândă A sângelui meu, carne din carnea mea Și a istoriei grea izbândă, Acum și-n veci și pururea.
Publicat în Ars poetica
1 comentariu
Sânge la gura minei
Publicat în Ars poetica
Etichete intuneric, jale, lumanari, mina, moarte, sacrificiu, sange
3 comentarii
Mistrețul cu lanț de argint
Un prinț miliardar îndrăgind vânătoarea Prin inimi de codru cu jeepul trecea Croindu-și lejer cu mașina cărarea Și râzând zgomotos celorlalți le spunea: – Veniți să vânăm în păduri încă dese mistrețul cu colți de argint, fioros, Ce zilnic mănâncă … Continuarea
Publicat în Ars poetica
Etichete animale, argin, augustin, colti, doinas, mistreti, padure, parafrazari, stefan, vanat
Lasă un comentariu
Magia buzelor tale
Magia buzelor tale-mi sădește un suspin, Și-n noaptea ce lungă Și-al naibii de rece Te cheamă pe tine iubito, puțin. Mi-e versul cel dulce plin de noroi Că-n suflet port idila cea grea C-aș vrea mereu să fii a mea. … Continuarea
De a iubi, de a fi iubit
Cu mâinile împietrite cerșind îndurare Soartei prea crude ce ne ține țintuiți De veșnicia singurătății de a nu fi iubiți Nu putem decât să trăim în visare. Cu ochii închiși de vise ce nu se împlinesc Avântați în viață … Continuarea
Publicat în Ars poetica
2 comentarii
