Arhiva categoriei: Ars poetica

Ars poetica

“Ani trec repede şi ni se pare că viaţa trece pe lângă noi. Dar de fapt viaţa este ceva minunat şi merită trăită din plin. E nevoie de prieteni pe parcursul acestui drum. Sper că mă vei considera întotdeauna prietena ta. Cu drag.” Acestea sunt singurele cuvinte lăsate de prima mea muză, acum aproape 15 ani. Se pare că povestea ai cu prietenia dintre un băiat şi o fată este o prostie ce va dăinui veşnic. Cam ca un blestem, aşa.

- Mai stai!

Cu degetul încă tremurând îmi scriu pe nisipul umed iubirea Ce mi se scurge prin suflet ca printr-o clepsidră universală, Mi-e atât de plină ființa de nebunia și pasiunea ancestrală Încât ca într-o mare ce înghite țărmul mă împresoară fericirea.

Publicat în Ars poetica | Etichete , , , , | 2 comentarii

Patrie

Patrie, fărâmă de suspin și suferință Te-ai plămădit ca o osândă A sângelui meu, carne din carnea mea Și a istoriei grea izbândă, Acum și-n veci și pururea.

Publicat în Ars poetica | 1 comentariu

Sânge la gura minei

Publicat în Ars poetica | Etichete , , , , , , | 3 comentarii

Mistrețul cu lanț de argint

Un prinț miliardar îndrăgind vânătoarea Prin inimi de codru cu jeepul trecea Croindu-și lejer cu mașina cărarea Și râzând zgomotos celorlalți le spunea: – Veniți să vânăm în păduri încă dese mistrețul cu colți de argint, fioros, Ce zilnic mănâncă … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia buzelor tale

Magia buzelor tale-mi sădește un suspin, Și-n noaptea ce lungă Și-al naibii de rece Te cheamă pe tine iubito, puțin. Mi-e versul cel dulce plin de noroi Că-n suflet port idila cea grea C-aș vrea mereu să fii a mea. … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Etichete , , | 7 comentarii

De a iubi, de a fi iubit

Cu mâinile împietrite cerșind îndurare Soartei prea crude ce ne ține țintuiți De veșnicia singurătății de a nu fi iubiți Nu putem decât să trăim în visare.   Cu ochii închiși de vise ce nu se împlinesc Avântați în viață … Continuarea

Publicat în Ars poetica | 2 comentarii

Cimitirul de vagoane

Înecate în timpuri, înțepenite de zăpadă și ploi Ședeți năruite, tăcute sub cerul albastru și rece Sunteți aproape rugină, timpul peste voi trece. Vagoane distruse, natura vă cheamă înapoi.   Osiile s-au frânt sub a nepăsării povară Iar șinele v-au … Continuarea

Publicat în Ars poetica | 1 comentariu

Apusul acesta auriu

Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui că pleci Și-un ochi sincer îmi plânge, și-un ochi îmi râde Deși-mi sunt gesturile brute, neatente și seci. Bănuiesc că e firesc să am și zile mai hâde.   Mă arde apusul … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Sărutul din apus

Te văd ezitând sub povara cuvintelor ce nu s-au spus Și ești blândă ca o floare jucându-se vioi cu vântul, Tu într-un zâmbet mi-ai răpit și inima și gândul. Erai însăși lumina cea caldă a soarelui ars din apus.   … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Ploaia asta

Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine Şi cred că dimineaţă cerul va fi adânc şi senin. Vezi? Eu pot vedea frumos că va fi bine Dincolo de faptul că port în suflet venin.   Ploaia asta rece şi … Continuarea

Publicat în Ars poetica | 2 comentarii

Sunt binecuvântat

Sunt un om binecuvântat şi o ştiu bine Când clipele încet se sting sau licăresc, Prin tine am reînvăţat cum să trăiesc. Sunt binecuvântat doar să te am pe tine.   Cineva înaintea ta a sădit în mine un drum … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Încleştat

Mi-e sulfetul ferecat ca într-un vrej ciudat Ce nu se dechide în niciun anotimp cunoscut Ci doar atunci când gândul trist devine mut. Tufa de roze ce-o port în mine s-a uscat.   Mi-e sulfetul prins ca-ntre ghiare o pradă … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Apusul eliberator

Soarele apune rătăcit şi muribund în zare. Tu mă ţii în braţe ca pentru ultima dată, Simţim amândoi că ceva în noi şchioapătă, Iar eu urlu în gând: "Hai eliberare"!   Pas cu pas, spre întuneric, soarele şchiopătează, Suntem două … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Un vals numit minciună

Mă doare acest al nostru ultim dans Ca un amor furibund pe post de adio Am inima-ncleştată de ciudă şi durere Şi-n mine am murit pe ritm de vals.   E un dans mincinos, noroios şi perfid Călcând cu paşi … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Un codru numit iubire

Cărarea asta nebună, tâmpită mă duce departe de tine Mă face din triste, trecute trăiri să răbufnesc, Mi-e teamă că am căzut victima unui truc mişelesc. Vreau doar să sper că acest coşmar nu va ţine.   Copacii ăştia ilari, … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Eros morbid

În noaptea asta neagră sunt un strigoi turbat Ce vine să-şi înfigă colţii în carnea ta cea dulce, Ce vrea să te rupă în mii de bucăţi sângerânde, Ce vine spre tine prin noapte la pas apăsat.   În noaptea … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

S-aştern

Se-aşterne noaptea peste munţi şi văi, Şi liniştea-n ecouri dense se adună, Noi sincer ne minţim sub clar de lună Şi-s tot mai plini de întuneric ochii tăi.   S-aşterne tăcere mortuară în noi şi-ntre noi Cum frunzele moarte s-aştern … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Şi totuşi (2)

Pe-afară roieşte minciuna şi-n mine adevăruri se sting, sunt zilele mele, totuna, la piept, eu refuz să te strâng.   Altarul se frânge în mine Iar cerul se înnorează, lumina de veghe se stinge şi-o parte din mine oftează.   … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Fragment

E un fragment dintr-un poem ce zace nescris încă, cu versuri risipite pe drumuri încâlcite.   Şi-acest fragment, Râzând parcă, spunea: "Tu încă eşti parte din viaţa mea La capitolul <<et caetera>>!" DLnH

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu

Pluguşorul

Aho, aho, un an mai bun Vă urez acum din drum, Cu sănătate, bucurie Şi minunăţii o mie, Cu pasiune şi noroc Şi tot ce vreţi voi la un loc.   Ia mai mânaţi măi flăcăi!   Să v-alinte cine-i … Continuarea

Publicat în Ars poetica | Lasă un comentariu
Pagina 1 din 212