Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui că pleci
Și-un ochi sincer îmi plânge, și-un ochi îmi râde
Deși-mi sunt gesturile brute, neatente și seci.
Bănuiesc că e firesc să am și zile mai hâde.
Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui pleci,
Nici măcar nu mai sper, nici măcar nu mai vreau…
Nu înțelegi? E o piesă de teatru, ți-o spun pe șleau:
Gesturile tale de amor și tandrețe erau impersonale și reci.
Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui pleci.
