Aştept s-aşterni
pe coala mea albastră
tot ce odată
noi doi am clădit,
şi stau s-ascult
de nechemata şoaptă,
e şoapta tandrului sărut,
cel cu suspin.
Aştept să încheiem metamorfoza,
care ne leagă-n veci,
ca muritori,
aştept eternul,
tandrul,
sau geneza,
te-aştept pe-un pat de flori.
Dar te şi chem
cu cântece astrale,
cu vocalizele stridente ce-aparţin
pustiului meu suflet,
dar de iubire plin.
Te chem cum puiu-şi cheamă mama,
speriat, flămând şi zgribulit,
te-aştept să-nchidem panorama
Cea cu Adam şi Eva-n asfinţit.
DLnH
