Celor care n-au iubit
Le spun-n-acest târziu
Că soarele e argintiu
De friguri pustiit.
Celor care ştiu ce-i ura,
Şi celor care nu-şi ţin gura
Le spun cu inima amară
Că nu există primăvară!
Celor ce-au dăruit o floare,
Celor cu o inimă mare
Le spun că-n ceasul despărţirii
Floarea-i simbolul fericirii.
Celor ce ştiu cântul şi jocul
Şi celor ce-şi petrec norocul
Le spun, cu prietenie,
C-această clipă nu-i târzie.
Celor care privesc cerul
Le spun, cu ochii-n asfinţit,
Că stelele-s tot ce-am iubit,
Că ele-s viitorul.
Celor ce-s cuminţi în suflet,
Nu numai celor drepţi,
Le las ascunse în sipet
Doar gânduri pentru înţelepţi.
Celor ce inima tresaltă
De bucuriile iubirii
Le spun că sunt pe calea dreaptă
Către câmpia nemuririi.
LV
