Cu nonşalanţă şi candoare
Te plimbi în visul meu seară de seară,
Şi îmi zâmbeşti şi te comporţi
De parcă soarele ar răsări întâia oară.
Şi ca un sâmbure de nucă
Tu interiorul ţi-l ascunzi,
Dar miezul este cea mai bună bucăţică,
La nuci!
Şi ca o floare-ncet deschizi petala,
Care ascunde-n suflet un miros suav,
Eşti crinul alb, văratec şi curat,
Dar şi îmbătător de aromat.
DLnH
