Locuri singuratice
În care fiecare dintre noi
Îşi trăieşte pasiunile,
Micile sau marile indecenţe,
Cu stânci şi cu lacuri
Cu bănci şi alei
Pe care nu mai umblă nimeni,
Şi cu palate ruinate
Din care-au fost furate
Şi florile, şi cărţile
… Şi treptele,
Pe care fiecare dintre noi
Le păstrăm ca pe nişte bibelouri
De porţelan alb ce se sfărâmă uşor
… Căci toate păsările mor,
Sunt vizitate an de an
De tânăra primăvară
Ce în acord de chitară
Ne umple de nelinişte
… Şi de tristeţe,
Căci locurile ce în noi păstrăm
Nu vor fi vizitate niciodată
De cine am vrea, ori nu,
Căci în fântâna din capătul parcului
Printre nuferii din apa rece
Se află cheia de la poarta palatului.
Ţi-am dat-o şi-ai pierdut-o
Şi m-ai lăsat pe-afară,
Mi-e frig şi mi-este sete
… Şi dor de primăvară.
LV
